Locul faptei

Locul faptei

Lista mea de bloguri

duminică, 23 mai 2010

Mafiocraţia: Putin, chiombu' & Co.

Pe CNN, jurnalistul Fareed Zakaria a făcut o serie de interviuri pe subiectul: Este Rusia un partener de încredere?
Iată rezumatul unuia dintre ele.
William Browder, un investitor american, a avut o afacere de 4,5 miliarde $ în Rusia.
Într-o bună zi, prin 2004, i s-a interzis accesul în ţară. A aflat asta pe aeroportul din Moscova, din care nu a mai fost lăsat să iasă, fiind nevoit să ia prima cursă înapoi, în State.
Bineînţeles, şi-a repatriat urgent toţi banii din conturi, a închis birourile şi a rechemat  salariaţii.
La timp, pentru că în sediile firmelor sale au năvălit poliţiştii ruşi care au confiscat tot ce-au mai găsit, mai ales hârtii şi ştampile. 
În scurt timp, firma lui a avut un nou proprietar, o persoană condamnată, aflată în detenţie.
Fiscul a dat în judecată firma, care a fost găsită bună de plată, 1 miliard dolari, şi declarată falită. 
Ca urmare, proprietarul, ăla din puşcărie, a făcut o cerere către stat, de returnare a nu-ş ce taxe şi impozite, TVA, în fine, nişte bani.
Într-o singură zi, cererea a fost aprobată şi banii viraţi în noul cont al firmei. 230 de milioane de dolari! Într-o zi!
Proprietarul de drept, Bill Browder, a angajat un avocat, expert în fraude financiare: Serghei Magnitsky.
Omul a descoperit repede şmenul şi a făcut o plângere penală, la procurorul şef, nominalizând trei poliţişti ca autori ai excrocheriei prin care statul rus era fraudat cu 230 milioane $.
Imediat, cei trei poliţişti identificaţi de avocat s-au prezentat la el acasă şi l-au arestat, sub o învinuire fabricată.
În puşcărie, l-au aruncat într-o celulă cu 8 deţinuţi şi 4 paturi. Latrina era o gaură în podea, care refula tot timpul.
I-au spus că nu scapă decât dacă-şi retrage plângerea penală.  Magnitsky a refuzat.
Au început să-l plimbe din celulă în celulă, din puşcărie în puşcărie, torturându-l  neîncetat. I-au confiscat toate obiectele personale, inclusiv fierbătorul electric, folosit pentru purificarea apei de băut, nepotabilă şi infectată.
Magnitsky s-a îmbolnăvit. I-au spus că, dacă renunţă, o să fie judecat pentru vina aia imaginară şi o să ia o pedeapsă minimă. Avocatul a refuzat.  
L-au transferat la o puşcărie de maximă securitate, unde nu exista asistenţă medicală de specialitate.
Starea i s-a agravat, nu mai putea sta nici culcat, nici în picioare. Avea dureri cumplite, continue. Colegii de celulă băteau neîncetat în uşă după ajutor.  
După 11 luni de detenţie, cu 8 zile înainte de termenul la care ar fi trebuit fie eliberat, fie judecat, avocatul Serghei Magnitsky a murit.
Avea 36 de ani, era căsătorit, cu doi copii. Specialitatea lui era frauda fiscală.
Concluzia altui invitat în studio a fost că Putin, venit la putere cu promisiunea că va face dreptate într-o Rusie devastată de scandaluri de corupţie şi nu numai, a schimbat oligarhii lui Ielţin cu proprii săi oligarhi, devotaţi şi cotizanţi. Cazul cel mai elocvent fiind multimiliardarul Khodorovsky, aruncat în puşcărie pe post de sperietoare pentru ceilalţi îmbogăţiţi peste noapte. Se spune că, uitându-te la numărul de miliarde pe care-l deţine un oligarh, poţi aprecia cât de apropiat este el de Kremlin. De Putin, de fapt.
Ceea ce, nu-i aşa, pare a fi şi cazul mafiocraţei impusă de chiombul de la Cotroceni! 
Aşa că nu e cazul să mai staţi pe gânduri:
Let’s fuck the baastard! Now!
Cât încă n-am ajuns aici:
http://www.youtube.com/watch?v=ok6ljV-WfRw&feature=player_embedded


Bill Browder, Serghei Magnitisky şi puşcăria

8 comentarii:

  1. huh!
    te trec fiorii cand auzi asa ceva...
    si mai ales ca este o posibilitate palpabila,nu?
    off topic...
    nu am migrat in anglia rurala...dar am migrat in romania rurala...unde nu prea exista net...
    hehehe
    livada si ciresii...avantaje si dezavantaje...
    si numai drumul pana la livada este ...plin de capcane.
    so,
    nu ai scapat de mine...
    :)
    fuck the "voda".

    RăspundeţiŞtergere
  2. Da, Karl, te trec! Dar este numai vârful icebergului.
    Şi tare mă tem că partea de sub apă a ajuns deja la noi!
    Oricum, am mai spus-o unor prieteni din clubul "Chez George", fericiţii posesori ai unui picior de plai, o gură de rai, ţi-o spun şi ţie:
    Fericiţi cei care, nu ca Ulise, ci precum Candide, optimistul lui Voltaire, au această şansă celestă de-a-şi putea îngriji grădina!
    Amândouă…
    Şi cea spirituală, şi cea materială.
    Sau, şi mai aproape de perfecţiune, cei care au urmat îndemnul altui poet, de data asta roman, Horaţio:
    Ce-şi poate dori omul mai mult decât o bibliotecă care dă într-o grădină?!
    Mă bucur că sunt atâţia clubberi care se pot bucura de propria lor oază de fericire!
    Sunt sigur că acolo se găseşte secretul regenerării, fizice, spirituale şi morale, adică izvorul tinereţii veşnice!
    Măcar al tinereţii fără bătrâneţe, dacă nu şi al vieţii fără de moarte…
    Cireşeală ferictă!

    RăspundeţiŞtergere
  3. Esti sadic.Nu-mi plac filmele horror...sau sunt eu prea sensibila...sau prea sensibilizata...oricum...fuck the bastard!

    RăspundeţiŞtergere
  4. Lucia, eu?!
    Nu am făcut decât rezumatul unui caz.
    Fără să intru în amănunte.
    Tocmai, ca să protejez persoanele sensibile, ca tine. Cred-mă, n-ai vrea să le afli. Amănuntele.
    Se pare că nu s-a schimbat nimic de la Soljeniţin încoace! În bine, vreau să spun.
    Aşa că da, asta e soluţia, pe care-o spui!

    RăspundeţiŞtergere
  5. toni
    m-ai spart!
    glumesc.
    da este.este rai.
    nu creat ci mostenit...de acolo si un plus de valoare...cu parfum de dor si nostalgie.

    RăspundeţiŞtergere
  6. Cu atât mai mult, Karl.
    N-ai moştenit doar pământul...
    Ai şansa să trăieşti nu doar pe teritoriul celor cere te-au clădit, ci cu ei, împreună!
    Fericit cel care... Cu strămoşii...

    RăspundeţiŞtergere
  7. Buna Toni!
    Ieri, m-a impins sotia sa mergem la "gradina".
    De unde dimineata, in apartament, aveam stari de oboseala, de somnolenta, ajuns la margine de oras si inca "o aruncatura de bat" ingradina casei parintesti, acum ramasa cam in paragina, am fost pe post de "culegator".
    Intr rindurile de vita de vie am sadit cu ani in urma niste capsuni. De vreo 3 ani le-am cam lasat sa-si faca de cap, mai ales ca vinul nu-mi mai prieste, si nici nu a fost prea mult in ultimii ani spre deosebire de anii in care parintii mai traiau.
    Via am ingrijit-o, mai trbuie un pic curatata de ierburile din ultimul timp, dar printre rinduri capsunile sint acum peste tot, coapte, in pirga si placute, cu un gust deosebit, nu prea mari - cit o moneda de 10 sau pina la 50 de bani. Mi-a zburat somnul, starea de oboseala asijderea, si am cules capsuni, coapte si pe alese, aplecindu-ma sau lasindu-ma "pe vine", cam un fel de genuflexiuni, cu intreruperi si poticniri, cu secunde de odihna pe picioare, dar cu gindul si cu privirea dupa capsuni. Vorbeam cu sotia despre mana cereasca a acestei primaveri si ne bucuram precum copiii.
    Fiecare cu portia lui, pe rindul lui, am cules citeva kg. din care putine au ramas in casa. Pentru dulceata. Ca sa mai risipim din oboseala acumulata citeva ceasuri la cules de capsuni, si cu sacosele umplute, am purces la cules de floare de soc. Dupa cum vezi tot culegator sa fii la sat, in gradina unde ai crescut. Binefacerile intoarcerii la casa natala, la "radacinile" inca implantate in minte si amintiri, sint pe masura si parca ma cheama sa le iau in considerare.
    Pe curind.

    RăspundeţiŞtergere
  8. Pastel, ştii ce cred eu. Scrie şi mai sus.
    Fericiţilor!
    Vezi tu, nici măcar nu pot spune:
    Nici nu ştiu ce pierd!
    Ştiu. Dar n-am ce face!
    Mă bucur alături de voi, şi mă mulţumesc cu pozele voastre...

    RăspundeţiŞtergere