Toni are mere... Asta, are blog!

Cineva, acolo sus, ne vorbeşte...

2011-01-27T11:34:00.000-08:00

Circulă pe net şi cred că merită citită...

„CĂTRE POPOR”

enciclică a Sfântului Sinod al Bisericii Greciei
Ierarhia Bisericii Greciei care s-a întrunit în şedinţă ordinară pe 5-8 octombrie 2010 simte nevoia să se adreseze creştinilor săi, poporului lui Dumnezeu, dar şi fiecărui om bine intenţionat, pentru a vorbi pe limba adevărului şi a dragostei.

Zilele pe care le trăim sunt grele şi critice. Trecem ca ţară printr-o criză economică cumplită care creează multora nesiguranţă şi teamă. Nu ştim ce ne aşteaptă în ziua de mâine. Ţara noastră se pare că nu mai este liberă, ci în fapt este administrată de creditorii noştri. Ştim că mulţi dintre voi aşteptaţi de la Biserica ce vă păstoreşte să vorbească şi să ia poziţie asupra evenimentelor la care suntem martori.

Este adevărat că ceea ce se întâmplă în patria noastră este inedit şi cutremurător. Criza duhovnicească, socială şi economică merge mână în mână cu răsturnarea întregii firi. Este vorba de încercarea dezrădăcinării şi distrugerii temeiurilor multor tradiţii care până acum erau considerate de la sine înţelese pentru viaţa din spaţiul nostru. Din punct de vedere social se operează o răsturnare a datelor şi a drepturilor, desigur cu un argument evident: măsurile acestea le cer creditorii noştri. Declarăm de aceea că suntem o ţară sub ocupaţie şi că executăm poruncile conducătorilor-debitorilor noştri. Întrebarea care se naşte este dacă solicitărilor lor privesc doar chestiunile economice şi de asigurări sau vizează şi fizionomia duhovnicească şi culturală a patriei noastre.
În faţa acestei situaţii orice om raţional se întreabă: de ce nu am luat mai devreme toate aceste măsuri drastice, care astăzi sunt caracterizate drept necesare. De ce nu am schimbat la timpul lor toate aceste patogenii ale societăţii şi ale economiei pe care azi le realizăm în un mod brutal? Persoanele de pe scena politică din ţara noastră sunt, de decenii, aceiaşi. Cum au socotit atunci costul politic, ştiind că conduc ţara la catastrofă, iar azi ei se simt în siguranţă, pentru că acţionează de pe poziţia celor care dau porunci? Au loc răsturnări radicale pentru care altădată se revolta întreaga Grecie, iar azi ele se impun aproape fără împotriviri.

Criza noastră economică, în cuvinte foarte simple, se datorează diferenţei dintre producţie şi consum. Între ritmul lent al producţiei pe care îl atingem şi nivelul ridicat de viaţă cu care ne-am învăţat să trăim. Când ceea ce se consumă este mult mai mare decât ceea ce se produce, atunci balanţa economică înclină spre partea cheltuielilor. Ţara noastră, pentru a face faţă, este nevoită să se împrumute cu speranţa că balanţa perturbată se va reechilibra. Atunci când însă nu se întâmplă acest lucru şi debitorii cer returnarea împrumuturilor plus dobândă, se ajunge la criză şi la faliment. Criza economică care chinuie şi domină ţara noastră nu este însă decât vârful iceberg-ului. Este urmarea şi rodul unei alte crize, a celei duhovniceşti. Disproporţia dintre producţie şi consum prezintă însă nu doar o dimensiune economică, ci în primul rând este un fapt duhovnicesc. Este indiciul crizei duhovniceşti, care priveşte atât conducerea ţării, cât şi poporul. O conducere care nu a putut să aibă o atitudine responsabilă faţă de popor, care nu a putut sau nu a vrut să vorbească pe limba adevărului, care a promovat modele eronate, care a cultivat relaţiile clientelare, numai şi numai pentru că a avut ca scop deţinerea puterii. O conducere care în practică se vădeşte că a subminat interesele reale ale ţării şi ale poporului.

Şi pe de altă parte, un popor, adică noi, care ne-am purtat iresponsabil. Ne-am lăsat pradă bunăstării, îmbogăţirii facile şi traiului bun, ne-am dedat câştigului uşor şi înşelăciunii. Nu ne-am pus problema adevărului lucrurilor. Revendicarea arbitrară a drepturilor de către bresle şi grupuri sociale, cu o desăvârşită nepăsare faţă de coeziunea socială, au contribuit în mare măsură la situaţia de astăzi.

Esenţa crizei duhovniceşti este absenţa sensului vieţii şi încarcerarea omului în prezentul rectiliniu, adică în instinctul lui egoist. Un prezent fără viitor, fără perspectivă. Un prezent condamnat la plictis şi monotonie. Viaţa a devenit un interval de timp între două date, a naşterii şi a îngropării, cu un interval necunoscut între ele.

Într-o asemenea perspectivă, deşertăciunea se ia la întrecere cu iraţionalul şi lupta o câştigă totdeauna tragicul. Când te adresezi tinerilor şi îi întrebi: „de ce iei droguri, fiule?” şi îţi răspund: „spuneţi-mi dumneavoastră de ce să nu iau? Nu sper nimic, nu aştept nimic, singura mea bucurie este atunci când înfig injecţia şi călătoresc (în alte lumi)”; sau atunci când atragi atenţia unui tânăr că luând droguri va muri, iar el îţi răspunde cu un zâmbet tragic: „nu înţelegeţi că eu iau droguri, ca să trăiesc”, atunci înţelegi cât de incredibil de adevărate şi de potrivite în tragismul lor sunt cuvintele de mai sus. În loc deci de sens al vieţii noi am urmărit bunăstarea, traiul bun, puterea economică. Când însă nu există altă perspectivă de viaţă în afară de consum, când puterea economică şi demonstrarea ei ostentativă devine singurul mod al recunoaşterii sociale, atunci diferenţierea de restul lumii este singurul drum de viaţă, pentru că altfel, dacă nu eşti imoral, eşti prost. Aşa au gândit şi au făptuit mulţi, aşa am ajuns la diferenţierea şi de putere, dar şi de poziţie în poporul nostru. Întrebarea – dilema lui Dostoievski „libertate sau fericire?” o trăim în tot tragicul ei. Am ales bunăstarea contrafăcută şi am pierdut Libertatea persoanei noastre, am pierdut Libertatea ţării noastre. Astăzi omul în mod justificat tremură mai degrabă „oare nu cumva i se vor micşora veniturile?”, dar nu se nelinişteşte pentru deficienţele educaţiei care îi privesc pe copiii săi şi nu se îngrijorează de înjosirea persoanei umane. Aceasta deci este esenţa adevăratei crize şi sursa crizei economice pe care atât de nemilos o exploatează actualii „negustori de popoare”.

În Sinodul Ierarhiei, noi, părinţii voştri duhovniceşti, ne-am făcut autocritica, am dorit să ne confruntăm cu responsabilităţile noastre şi să cercetăm care este partea noastră de vină în prezenta criză. Ştim că uneori v-am mâhnit, v-am smintit chiar. Nu am reacţionat direct şi la momentul potrivit faţă de atitudini care v-au rănit. Negustorii distrugerii relaţiei dintre popor şi Biserica sa care îl păstoreşte au exploatat îndeajuns şi în mod pragmatic scandalurile fabricate şi au încercat să destrame încrederea dumneavoastră în Biserică.

Dorim să vă spunem că Biserica are antidotul consumului ca mod de viaţă şi acesta este asceza. Şi dacă consumul este sfârşitul, pentru că este o viaţă fără sens, asceza este drumul, pentru că conduce la o viaţă cu sens. Asceza nu este privarea de plăcere, ci îmbogăţirea vieţii cu sens. Este antrenamentul sportivului care îl conduce la competiţie şi la medalie, iar această medalie este viaţa care biruieşte moartea, viaţa care se îmbogăţeşte cu dragoste. Asceza este drumul libertăţii, împotriva sclaviei inutilului care astăzi ne înjoseşte.

Ne nelinişteşte situaţia Educaţiei noastre, pentru că sistemul educaţional actual se raportează la elev nu ca la o persoană, ci ca la un calculator electronic şi singurul lucru pe care îl face este să îl „încarce” cu materie, neinteresându-se de întreaga sa personalitate şi de aceea copiii noştri cu îndreptăţire se împotrivesc. De aceea suntem neliniştiţi în privinţa proiectului Noului Liceu care se pregăteşte. Manualele şcolare se scriu, într-adevăr, cu răspunderea guvernului, dar conţinutul lor îl vizează şi pe ultimul cetăţean grec, care aşteaptă de la Biserica sa să îi facă cunoscut cu putere şi glasul său smerit.

Înţelegem că toate parohiile noastre trebuie să devină spaţii ospitaliere pentru tinerii noştri, aşa cum sunt deja destule dintre ele, în care mulţi tineri găsesc refugiu în căutarea lor după sens şi speranţă.

Ştim că cereţi de la noi, păstorii voştri, o Biserică eroică, cu vigoare, care să aibă cuvânt profetic, cuvânt pentru tânărul contemporan, nu o Biserică secularizată, ci una sfinţită şi sfinţitoare, o Biserică liberă şi care să păstorească cu putere. O Biserică care nu se teme să ia poziţie faţă de sistemul viclean al acestei lumi, indiferent dacă împotrivirea conduce la prigoană şi martiriu.

Biserica este singurul organism care poate să stea nemijlocit alături de om şi să îl sprijine. Biserică însă suntem cu toţii şi aceasta este puterea noastră şi puterea ei. La unitatea dintre păstori şi popor ţintesc negustorii de popoare şi încearcă să o submineze. Ei ştiu că dacă vor „pierde” păstorul, cu uşurinţă se vor risipi oile şi le vor supune. Istoria ne învaţă că acolo unde Dumnezeu a fost luptat, scopul final era omul şi înjosirea lui. Întruparea lui Dumnezeu este cea mai mare recunoaştere a persoanei umane. Biserica nu se opune guvernării, ci acelora care exploatând guvernarea şi ascunzându-se în spatele puterii lucrează să vă priveze de speranţă. Aduceţi-vă aminte că pentru mulţi specialişti în economie, prezenta criză este fabricată, este o criză care urmăreşte controlul mondial de către puteri care nu sunt iubitoare de oameni.

Biserica lui Hristos are cuvânt pentru actuala situaţie, pentru că nu a încetat să fie şi trup al lumii, parte a istoriei. Nu poate să îngăduie nici nu fel de nedreptate, dar este datoare să arate disponibilitate pentru mărturisire şi martiriu. Ştim că oamenii de lângă noi suferă de foame, se află în sărăcie, se sufocă economic, deznădejdea de multe ori stăpâneşte inima lor. Cunoaştem acest lucru, pentru că prima lor oprire în căutarea speranţei este Biserica din zona lor, parohia lor. Scopul şi lupta noastră este ca fiecare parohie să devină centrul de unde activitatea pastorală a bisericii locale să îmbrăţişeze întreaga societate locală respectivă.

Decizia noastră este să creăm un observator al problemelor sociale cu scopul de a urmări îndeaproape şi de a preîntâmpina metodic problemele pe care le creează prezenta criză. Scopul nostru este să dezvoltăm lucrarea de asistenţă socială a fiecărei parohii, în aşa fel încât să nu mai existe nici măcar un om care să nu aibă o farfurie de mâncare. Cunoaşteţi şi dumneavoastră că în această privinţă Biserica realizează o lucrare uriaşă. Cunoaşteţi acest lucru, pentru că mulţi dintre dumneavoastră sprijiniţi voluntar acest efort al parohiei voastre şi îl susţineţi economic. Vă chemăm să staţi aproape fiecare de parohia voastră, ca să ne confruntăm împreună cu aceste momente grele.

Poporul nostru a trecut şi altă dată prin sărăcie şi foame, dar a îndurat şi a biruit, pentru că atunci avea perspective. Noi toţi putem să ajutăm pe unul şi unul pe mulţi. Dumnezeu nu ne-a dat duh de frică, ci de putere şi de dragoste. Cu acest duh, adunaţi în jurul marii noastre familii, Biserica, scoţând la iveală greşelile noastre, căutând sensul vieţii în dragoste, vom ieşi din acest ceas greu.

Ierarhia Bisericii Greciei

BANNER: 6 Decembrie 2010 – Doliu Politic

2010-08-21T07:06:00.000-07:00

BANNER: 6 Decembrie 2010 – Doliu Politic

Îl (re)cunoaşte cineva? Hai, că dau o bere!

2010-08-03T01:51:00.000-07:00

Ieri, la o bere citită în biblioteca de cartier, alături de un fost matelot, pensionar, am aflat următoarea întâmplare:
Omul, cititor pasionat, mi-a povestit că a navigat sub comanda unui căpitan, cam şui, care avea un obicei cam ciudat: se plimba pe puntea vasului cu o pungă de hârtie în mână, scuturând-o neîncetat.
Azi aşa, mâine aşa...
Într-o noapte, fiind el de cart, vine căpitanul să-l verifice, cum avea obiceiul.
Tot cu punga, tot agitând-o.
Cu stânga, scoate din buzunar o sticlă de Teacher's şi două păhărele.
Îi ordonă matelotului să deşurubeze dopul, să toarne în pahare şi să bea o duşcă cu el.
Omul se execută, că n-avea încotro.
O duşcă, atât!
Căpitanul goleşte pahar după pahar, până termină sticla, ceea ce era normal, dar din scuturatul pungii nu se opreşte o clipă, ceea ce era puţin cam anormal.
Matelotul, văzând starea euforică a şefului, prinde curaj şi îndrăzneşte să-l întrebe ce are acolo, în punga aia.
- Doi soareci, matroz!
- Aha! Şi de o scuturaţi aşa, tot timpul, tot timpul?
- Păi, dacă mă opresc, ăştia rod punga şi scapă!
După care n-am mai scos nimic de la el, de la fostul matelot, pentru că a ţinut-o tot într-o înjurătură...
Prea lungă s-o pot reproduce aici.
Eu l-am înţeles, începuse să calculeze câte beri ar fi putut el să bea dacă rămânea TVA-ul la 19%!
Nenorocirea a fost că omul n-a apucat să-mi spună numele căpitanului...
Nici dacă soarecii erau unul român şi unul maghiar, sau unul pacient şi altul doctor, sau unul elev şi altul profesor...
Mă rog, n-a apucat, n-a apucat!
Dar, de atunci, eu mă tooooot gândesc la el...
La căpitanul ăla...
Îmi sună cumva cunoscut...
Ring a bell, ca să zic aşa.
Oare n-o mai fi cineva, prin toată blogosfera, care să fi navigat sub comanda lui?
A căpitanului şui?!
Că tare aş vrea să aflu ceva: cum mă-sa îl chema?!
Mă gândesc la o povestire... "Of mice and man"?!
Că "Of mice and men" s-a scris...
Who the fuck is him?!
The fuckin' bastard?!

Ieşirea din criză.

2010-07-27T16:09:00.000-07:00

Mi s-a emailat chestia asta, pe care o postez fără comentarii.
Sunt atât de şucărit că nici chef să-i pun diacritice nu mai am.
What a fuck!
Propunem Guvernului urmatoarele masuri pentru iesirea din criza:
1. Reangajarea obligatorie a pensionarilor pentru a putea finaliza marile realizari incepute in Epoca de Aur: Canalul Dunare – Marea Neagra , Dunare – Bucuresti, constructia unei noi Case a Poporului, etc.
2. Impozitarea consumului de hartie igienica in functie de straturi deoarece in asa vremuri cacacioase nu se poate trece cu vederea un asemenea potential . Cei care nu maninca nimic si in consecinta nu “produc” vor plati un impozit forfetar.
3. Taxa pe aer la un nivel de 0,04 euro/mc consumat. Numarul de mc consumati va fi stabilit de catre specialistii Guvernului impreuna cu Medici de familie, in functie de capacitatea pulmonara a fiecarei persoane. Asmatici au reducere de la 25% pina la 100% in cazul cind se opresc din respirat mai mult de 15 minute.
4. Impozitarea pe kilogram. Orice roman peste 35 de kg este un “gras nesimtit ‘’ pe principiul lui Basescu “ slabutul il duce in spate pe cel gras “
5. Taxa pe flatuatie ca prea s-au obisnuit romanii sa-si dea aere. Se vor monta detectoare la fundul fiecarui contribuabil care vor inregistra numarul basinilor, intensitatea sunetului, intensitatea mirosului. Taxa va adauga 19% la factura de gaz si va fi obligatorie ca taxa “radio – Tv” de pe factura de curent.
6. Taxa pe a doua limba vorbita. Daca au bani si timp sa invete o alta limba in afara de romana sa le fie rusine si sa plateasca pentru asta pentru ca sigur o fac intentionat ca sa poata pleca din tara . Taxa va fi de 50 % din valoarea totala a alocatie care a primit-o persoana respectiva pina la virsta de 18 ani de la stat. Sint scutiti de taxa ungurii din Harghita , Covasna si Mures deoarece ei oricum nu stiu decit ungureste deci nu se pune problema ca ar sti mai mult de o limba.
7. Orice barbat care are mai mult de 124899 de fire de par va plati o taxa pe fir de par echivalent a 10 euro / 1000 fire de par . Peste 20000 de fire in plus se va considera ca ai un alt cap si se va impozita dublu. Cei cu chelie proeminenta si /sau cu suvita peste chelie sint scutiti.
8. Persoanele care isi rod unghiile vor achita TVA care va fi calculat la 100 de grame de unghii la un pret care va fi stabilit de catre guvern deoarece consuma un aliment si e normal sa plateasca.
9. Persoanele cu dizabilitati care umbla in carucioare pe strazi (scaune electrice conform D-soarei Elena Basescu) vor achita taxa de drum ca orice autovehicul. Cei care nu au carucioare electrice, ci din acelea impinse de o persoana (insotitor cu retributia micsorata cu 15%) vor plati “taxa de atelaj impins/tras de animal de povara” (bou/vaca in cazul nostru) . Daca vor fi prinsi cu taxa neplatita li se va confisca caruciorul si vor fi trimisi acasa pe jos.
10. Taxa de caldura pentru vara deoarece orice cetatean care tine geamul deschis primeste gratuit incalzire prin bunavointa Sfintului Guvern si nu este normal. Astfel pentru fiecare geam deschis vara , la caldura peste 18 grade se va plati o “taxa de geam deschis” in valoare de 12 euro/geam. La mai mult de 3 geamuri deschise se va considera a doua casa si se va impozita dublu. Pentru geamurile inchise se va acorda o reducere de 50% dar numai pina la 24 de grade.
11. Sugarii si bebelusi care folosesc pampers (nesimtitii!!!) vor plati o taxa de poluare in functie de gradul de periculozitate care il prezinta fiecare din reziduurile acumulate in scutec. Pentru stabilirea gradului de periculozitate in care se incadreaza fiecare bebelus se vor trimite obligatoriu pina la 1 iunie 2010 pentru fiecare copil intre 0 si 2 ani mostre din “produsul” rezultat si acumulat in pampersi la sediul Guvernului pentru a fi analizate. Ulterior fiecare parinte va primi acasa o declaratie de impozitare pe care o va achita in 24 de ore la cea mai apropiata agentie CEC.
Un mic comentariu tot fac, totuşi.
Tot ăla: Fuck the fucking bastard! NOW!

Fiecare cu ai lui... Concluzia e din titlu: LFB!

2010-07-22T04:12:00.004-07:00

Am primit, acum vreo două luni, acest email de la un bun, foarte bun prieten din Timişoara, Ştefan...

Am fost şocat, cum era de aşteptat.

Am ezitat îndelung dacă e bine sau nu să postez asemenea imagini înfricoşătoare...

Până la urmă, am decis că lumea întreagă trebuie să afle!

Cu tot riscul pentru cardiaci...

Aşadar, îi previn pe cei mai slabi de înger să nu continue...

Minorii, în nici un caz!

Pe neveste nu am cum să le împiedic, deşi mi-e foarte teamă că vor interpreta complet eronat ceea ce văd, în sensul că: "Vezi, măi, că se poate?!!

În fine, zarurile sunt azvârlite...

Zornăiesc...

Asta e! Incredibil, dar adevărat...

Este un abuz dintre cele mai grave !

E intr-adevăr trist .

Îţi trimit mesajul pentru că ştiu că nu rămâi nepăsător faţă de asemenea fapte oribile.

Cruzime pură.

Îţi frâng inima aceste imagini .

Daca crezi că ai văzut tot ce e mai crud, ceea ce se întâmplă în Arabia Saudită dovedeşte că greşeşti.

Cruzimea lor nu are limite .

Unele aveau 18, 15 ... 12 ani , altele, nici atât!

Concluzia?

Nu e a mea, e a lui:

THE BASTARDS !

A mea, se ştie:

Let's fuck the bastards, where ever they are!

NOW & EVER!

PATA GALBENĂ ŞI PATA TRICOLORĂ. IMPRESII DIN LE TOUR, DIN THE GULF ŞI DE ACASĂ.

2010-07-09T14:40:00.000-07:00

Fabio Casartelli, medaliat olimpic cu aur, a murit pe coborârea Col de Portet d'Aspet, din Pirinei, în etapa a 15-a din Le Tour, pe 18 iulie 1995.

Cu craniul zdrobit de o zidul protector (!) de beton aflat pe marginea prăpăstiei, a fost luat în 10 secunde de elicopter şi transportat la spitalul local, dar nimeni şi nimic nu l-a mai putut întoarce din drum.

Fabio s-a grăbit să pedaleze, lăsându-şi echipa, Motorola, fără aureola olimpică şi părăsind Le Tour de France înainte să-l câştige…

A plecat…

A plecat hotărât să-i ia revanşa în Le Tour de Paradis, cu noua sa echipă, Golden Angelicum on Wheels.

Avea 25 de ani.

A doua zi, plutonul a parcurs etapa umăr la umăr, în ritm de procesiune funebră.

În apropierea sosirii, echipa Motorola a rămas singură în faţă, ca un singur ciclist, şi a trecut linia de finiş cu aceeaşi roată.

Telespectatorii din întreaga lume au izbucnit în lacrimi, mapamondul nu mai avea frontiere, avea doar o ţară: Italia!

Şi eu mi-am câştigat cetăţenia italiană în ziua aceea…

A treia zi, pe 21 iulie 1995, câştigătorul etapei dintre Montpon-Monesterol şi Limoges a fost coechipierul său, americanul Lance Armstrong.

În momentul trecerii liniei de sosire, el nu şi-a îndreptat mâinile spre emblema sponsorului de pe tricou, nu şi-a desfăcut braţele ca să primească laurii imaginari cuveniţi învingătorului, nu s-a bătut cu pumnii în piept.

Nu.

A înălţat braţele şi şi-a îndreptat arătătorul spre ceruri. Amândouă, de fapt...

Astfel l-am putut vedea cu toţii, pentru ultima oară, pe Fabio Casartelli…

Se apropia de finiş, în ultima sa căţărare.

Chiar şi viitorul învingător al turului din acel an, spaniolul Miguel Indurain, de cinci tricou galben la Paris, ori a trebuit să se recunoască învins!

Pe locul tragediei, Société du Tour de France şi echipa Motorola au amplasat un monument, poziţionat de aşa manieră încât lumina Soarelui să scoată în evidenţă trei date: ziua naşterii, ziua morţii şi ziua în care Fabio a câştigat medalia olimpică de aur.

Bicicleta îi este expusă în capela Madonna del Ghisallo, lângă oraşul său natal, Como.

R.I.P. Fabio…

Dumnezeu să-i dea odihna veşnică şi lumina cea fără de sfârşit să-i strălucească lui.

Odihnească-se în pace!

Dar nu moartea unui ciclist este subiectul…

Solidaritatea este.

Anul acesta, în etapa a 3-a din Le Tour, Bruxelles-Spa, a avut loc un eveniment absolut senzaţional.

O grevă spontană de protest!

După două zile de căzături, de accidentări şi de abandonuri, cauza fiind ba un setter scăpat din lesă, ba o porţiune umedă şi alunecoasă de şosea, ba dezechilibrarea lui Cavendish peste rivalul Freire, din acul ăla de păr, ba prăbuşirea plutonului într-un mêlée nemaiîntâlnit, cu 300 m. înainte de final, la un moment dat cicliştilor li s-a pus pata!

Nu cea de petrol, cea pe care s-au prăbuşit grămadă.

Nu. Pata galbenă.

Cel mai afectat dintre rutieri, elveţianul Fabian Cancellara, nu şi-a putut apăra tricoul galben pentru că luxemburghezul Andy Schleck, coechipierul său, candidat la podium, a căzut şi a trebuit să-l aştepte.

În paranteză fie spus, fratele său, Franck Schleck, căzut şi el, a fost nevoit să abandoneze.

Ca urmare, liderul clasamentului general, Fabian Cancellara, a iniţiat o mişcare de protest la care au aderat instantaneu toţi prietenii lui de pe Facebook… asta, toţi adversarii din pluton!

Şi anume, după ce Sylvain Chavannel a trecut en fanfare linia de sosire, toţi cicliştii au intrat într-o grevă spontană de protest!

Şi, urmând gesturile de dirijor ale liderului în galben, plutonul a trecut uşor, uşor linia de finiş, într-un gest de sfidare fără precedent în istorie!

Tot plutonul: 192 de ciclişti, fără Sylvain Chavannel, între care americanul Lance Armstrong, de 7 ori câştigător, spaniolul Alberto Contador, câştigătorul de anul trecut, dar, mai ales, sprinterii, cei pentru care punctele din finiş erau vitale în tentativa lor de-a purta la tricoul verde la Paris.

Le Tour de France!

Cea mai mare competiţie ciclistă a lumii, un campionat mondial cu mult mai mulţi spectatori… dar nu aşa, cu mult… cu muuuult mai mulţi spectatori decât cel de fotbal!

În care fiecare final de etapă rupe toate ratingurile TV din lume.

În care sprintul final este aşteptat de peste 70% din locuitorii localităţii în care se întâmplă, devenind instantaneu o legendă locală şi asigurându-i învingătorului un loc în parthenonul eroilor nemuritori.

În care interesul pentru show-ul mediatic a înăbuşit până şi scandalurile de dopaj, ca să nu zic că le tolerează tocmai pentru că fac parte din el.

Din marele show „Le Tour”, marcă înregistrată.

De nepreţuit.

Şi totuşi…

Sfidându-şi sponsorii şi şocându-i pe organizatori, rutierii au omorât cu bună ştiinţă spectacolul…

Pentru o pată!

O pată neagră, de petrol, a fost picătura care a declanşat pata galbenă de pe creierii cicliştilor.

23 de echipe din 10 ţări, 192 de indivizi de pe tot mapamondul civilizaţiei velocipede, între care, în treacăt fie spus, există un moldovean dar nici un român, au acţionat solidar, spontan, prea puţin păsându-le de consecinţe!

Totul, pentru o pată de petrol pe asfalt.

Cum ziceam, între participanţii la turul Franţei nu se întâmplă să fie nici un român.

Nu se întâmplă e un fel de-a spune.

Nu a fost nici unul invitat, şi nu de azi, de ieri.

Din perioada interbelică!

Oare de ce?

Nu cumva şi faptul că poporul acesta trebuie să fie complet acoperit de o maree neagră, mai ceva decât cea provocată de Shell în Golful Mexicului, pentru a iniţia un protest colectiv, spontan, hotărât şi dus până la capăt, a contat în mintea lui Christian PRUDHOMME, atunci când şi-a făcut lista de invitaţi?!

Ba da, cred că da!

Aşa că nu ne mai rămâne decât să sperăm într-o catastrofă totală!

Nu pentru ca să ne invite cineva în Franţa!

Ca să intrăm în starea de spirit a veşnicului Le Tour de France!

Care tocmai de aia e aşa de veşnic!

Fraţilor!

Trezirea!

Încendiul s-a declanşat!

E cazul să nu mai fim aşa de contemplativi…

Că nu mai e mult până ne inundă pe toţi!

Nimeni nu scapă de asta!

Gândiţi-vă că nouă nu are cine să ne stingă incendiul.

Cel mult, ne putem aştepta la asta:

Nimeni nu vine să ne cureţe de pete!

De fapt, aici am vrut să ajung.

La pete.

Am şi eu o întrebare.

Simplă: Când dracului ni se pune şi nouă pata aia odată?!

Nu aia galbenă, aia tricoloră?!

Sau poate asta?!

Când ne hotărâm şi noi să facem curat?!

Pentru numele lui Dumnezeu!

C’mon!

You, people!

Let's fuck the bastard!

NOW!

Nebunia cuprinde România! Din doi, unul e nebun. Eu sau Berceanu?!

2010-07-06T08:45:00.001-07:00

A-nebunit Berceanu?!
Sau eu?!
Individul a trimis o circulară, adresată tuturor instituțiilor din subordinea Ministerului Transporturilor, prin care le spune cam aşa:
"Întrucât ţara trece prin momente foarte grele şi populaţia suferă îngrozitor din cauza inundaţiilor catastrofale care au distrus poduri, drumuri şi viaducte, prin prezenta vă rugăm să vă gândiţi cam cât la sută din salariu aţi putea dona pentru refacerea infrastructurii din zonele afectate de calamităţi.
Vă rugăm să răspundeţi în scris, în termen de 24 de ore"
Jur!
Nu e banc!
E Berceanu!!!
Spune-i şi voi, cine e nebunul?!
El sau eu?!
Ai?!
P.S: Aştept o fotocopie, ca să fiu credibil.
Ştiu că nu sunt...
Adevărul rareori este!

Funia şi parii. On line betting!

2010-07-02T06:12:00.000-07:00

De ceva vreme mă aşez aici…

Acolo, în poză…

Mă uit la blog, la data ultimei postări, la tastatură, la sulişoara din coaste… Şi oftez!

Nu-mi vine…

Am adunat materialul prin care încerc să demonstrez ce parodie kitchioasă de Putin e chiombu’, dar tema mi s-a părut derizorie…

Am vrut să postez un manual explicativ de educaţie politică, asupra doctrinelor şi adevărata origine a extremismului totalitarist, ca să risipesc confuzia care leagă dreapta de stânga şi extremele de centru, dar tema mi s-a părut prematură…

Am vrut să scriu despre starea apatică de spirit a naţiunii aflată în pragul dezastrului, dar tema mi s-a părut inutilă…

Când n-ai stare, n-ai.

OK.

Dar acum mi se pare că am găsit ceva…

Viaţa mi-a oferit… Natura… Legile ei.

Pentru că, orice-am zice, după ele, după legile imuabile se petrec lucrurile în lumea asta a noastră. Cea mai bună dintre lumile posibile… Cum zicea cineva priceput la chestiile lumeşti.

De exemplu curba lui Gauss.

Orice fenomen are o perioadă de dezvoltare lentă, accelerată treptat, pe măsură ce se apropie de apogeu, şi supraaccelerată în perioada apropierii de perigeu.

Termenii caracterizează o curbă închisă, elipsa, respectiv orbita oricărui corp ceresc, dar sunt sugestivi şi în cazul unei curbe deschise, hiperbola.

Aşadar, curba lui Gauss coordonată cu axa temporală presupune o ascensiune lentă şi o descendenţă rapidă. Aflate într-un raport de cam 9/1. După caz...

(graficele de aici
http://beheader69.wordpress.com/2009/01/26/curba-lui-gauss/)

Ca şi viaţa…

Bunica mea patrenă, mama Ety, a trăit 95 de ani. Ultimii cinci au fost marcaţi de o degradare accelerată a stării ei mentale şi fizice, ceea ce se poate observa în cazul oricărei fiinţe care nu îşi găseşte sfârşitul în mod accidental şi brutal.

Exemplele pot continua la nesfârşit, sunt sigur că toată lumea înţelege despre ce vorbesc…

Din păcate…

Fiecare fenomen, inclusiv viaţa, are o evoluţie conformă graficului de mai sus, timpul fiind factorul diferenţial între cele două braţe, cum am spus.

După bloggerul „beheader69” (creepy, ă?!) istoria poate fi considerată un bun exemplu al curbei lui Gauss, luând în studiu ultima sută de ani şi considerând evenimentele prin prisma modificărilor aduse codului moral:

Posibil…

Dar nu despre asta voiam să scriu…

Despre asta:

Ceea ce m-a frapat, de multe ori, a fost ciudata sincronicitate între fenomene aparent disparate, aflate pe paliere spaţio-temporale netagenţiale. Paralele…

Sigur, aşa ceva nu există, dacă luăm în discuţie concepţia holistă asupra universului, conform căreia bătaia aripilor unui fluture în pădurea amzoniană poate provoca uraganul Katrina.

Aşa:

În fine, fiecare cu new age-ul lui…

Ziceam de fenomenele petrecute în lumi paralele, care se dovedesc, până la urmă, inexplicabil legate între ele, implacabil aş zice…

Poporul şi conducătorul, de exemplu.

Poporul cu viaţa lui, ciclică: taxe, fotbal, impozite, berică, amenzi, sex (care mai poate…)….

Taxe, fotbal, impozite, berică, amenzi, sex (care mai poate…)

Cam aşa:

Conducătorul, cu viaţa lui non repetitivă: sex cu poporul, sex cu Madama, sex cu bugetul, sex cu FMI, sex cu flota, sex cu presa, sex cu partidul, sex cu Parlamentul, sex cu Curtea Constituţională, sex cu nevasta… (pentru asta nu bag mâna-n foc…)

E lungă lista… Sex cu cine vrea sexul lui, s-o mai scurtez.
Cam aşa:

Deci, fiecare cu mizda păsii…

Dacă ar fi să schiţăm curbele lui Gauss pentru cele două evoluţii, ar fi cam aşa:

Poporul:

Braţul ascendent, 1990-2008:

Revoluţie, evoluţie, dezvoltare, creştere economică, încredere, speranţă.

Braţul descendent, 2008-2010:

Criză, involuţie, ruină economică, dezastru, disperare, agonie, suferinţă.

Conducătorul:

Braţul ascendent, 19 ani (1990-2009):

Ascensiune, autoritate, parvenire, îmbogăţire, putere absolută, extaz.

Braţul descendent 2009-2010: Plafonare, degradare, desconsiderare, boală, delir, suferinţă.

Dacă aş şti să le trasez, grafic, curbele ar fi şocante prin similaritate.

S-a suprapune în proporţie de 99%.

Mai puţin perigeul… Care e în desfăsurare…

Întrebarea ar fi: Cine-şi va epuiza curba mai repede?

Curba lui Gauss, cunoscută şi sub denumirea de clopotul lui Gauss.

Sau, în limbaj popular, funia care se apropie de par.

O funie şi doi pari, ca să zic aşa.

Acum, lucrurile precipitându-se, avantajul pare a fi de partea conducătorului.

Fie şi numai prin prisma spitalizării.

Pentru el, nu există limite ale îngrijirii medicale.

Pentru popor, limitele s-au atins de mult, practic s-au apropiat de zero.

Şi pe urmă, cine naiba a mai văzut un spital în care să se poată interna un popor?

Acum, considerând cele spuse…

Cum vi se par şansele?

Cine atinge primul punctul de jos, punctul terminus?

Chimbu’ sau poporul?

A cui funie se va apropia mai repede de par?!

Pentru cine va bate clopotul?!

Eu zic că el crapă primul!
Soon!
Wanna bet?!

Sfânta mare neruşinare a secolului! Chiombu' şi minerii. Şi eu...

2010-06-08T15:40:00.000-07:00

Adică a doua, pentru că prima aparţine lui G.M. Zamfirescu şi secolului trecut.
Geme Zamfirescu... dacă ar şti!
În urma unei telegrame primite de la Hermes sau Mercur, nu sunt sigur, în orice caz mesagerul Zeului, semnalez şi eu această incredibilă neruşinare tupeistă obraznică nesimţită securisto-comunistă:
Tov. gradu' chiombu' comemorează mineriada!
Cine?!
Chiar organizatorul asaltului hoardelor negre asupra Bucureştilor în 13 iunie 1990, ministrul transporturilor în funcţie.
Cel care, prin marioneta sa, Gheorghe Dobre directorul regionalei CFR Craiova, ulterior recompensat cu ministeriatul transporturilor, l-a destituit în nici 36 de ore, la 15 iunie 1990, pe inginerul Ioan Mănucu.
Acesta era şeful Secţiei de electrificare a Regionalei Craiova, fiind şi dispecer pe linia Craiova-Petroşani.
Motivul?
Inginerul a întrerupt alimentarea cu energie electrică a trenurilor suplimentare cu mineri, pe motiv că nu aveau aprobare de circulaţie. Ceea ce era perfect adevărat şi legal!
Astfel, el a întârziat cu câteva ore năvala mardeiaşilor asasini ordonaţi de preşedintele ţării, Ion Iliescu, şeful direct, pe linie de partid, al chiombului.
Din această cauză, ortacii lui Cosma "Răcoare" nu au mai ajuns la locul crimei adăpostiţi de întunericul nopţii, conform planului criminal, ci expusi razelor revărsatului de zi.
Deşi desfacerea contractului său de muncă a fost un abuz dovedit, o crasă ilegalitate, o dovadă clară fiind reangajarea lui Mănucu, pe o poziţie inferioară, după 6 luni, nici o anchetă nu a restabilit adevărul şi nu a făcut dreptate.
Mai multe detalii, aici:
http://forum.realitatea.net/showthread.php?t=15829

Ce s-ar mai putea adăuga?
Poate o amintire personală.
Pe 13 iunie am participat la recucerirea pieţii Universităţii.
Ieşisem de la Biblioteca Americană, unde restituisem nişte casete video.
De fapt, cam fusem dat afară din sala de lectură, unde frunzăream nişte reviste de specialitate, cu mult înainte de ora închiderii, pe la 13,30.
Cum eram în relaţii de prietenie cu mai toţi angajaţii, pe care-i cunoşteam de vreo 13 ani, de la deschiderea din 1976, nu mi-a fost greu să aflu că fuseseră avertizaţi să plece urgent acasă şi să nu-şi piardă timpul prin oraş.
Mda. Nu pricepeam nimic.
Când am ajuns prin dreptul Căminului Artei, am văzut o mulţime agitată, care încerca să intre spre piaţa Univerităţii şi era împiedicată de un cordon de miliţieni.
A avut loc o confruntare, nu prea violentă, dovadă că eu, aflat în prima linie, la vreo 4-5 m. de scutieri, pe care încercam să-i conving să plece acasă, întrucât nu au nici un drept să mă împiedice să circul pe strada aia, nu am păţit absolut nimic.
Şi nu eram într-o stare prea relaxată... Nici eu, nici ei!
Unii, mai exaltaţi ca mine, n-o să ştiu niciodată dacă erau provocatori sau nu, au început să arunce cu pietre, ba unul chiar încerca să mă convingă să improvizăm nişte cocktailuri Molotov cu benzină din maşinile parcate în zonă.
Începuse să plouă. Brusc, miliţienii, sau securiştii, că jandarmii nu se re-inventaseră parcă, s-au retras în fugă spre autobuze şi au demarat în grabă mare.
Am năvălit şi noi în piaţă, veneau oameni şi din alte direcţii, şi ne-am manifestat bucuria victoriei după tipicul cunoscut: "Jos Iliescu!"
Pe urmă am văzut coloana aia de fum negru, provocată de cauciucurile arse ale unui autobuz tras prin apropiere, dar ploua, se "întunericise", mi-era foame, aşa că am plecat acasă.
La TVR am văzut apocalipsa peste Bucureşti.
Ziceai că oraşul suferise un bombardament urmat de un asalt al infanteriei marine americane!
Manipulare ordinară, am comentat cu soţia, şi gata.
A doua zi, aveam treabă, amândoi, prin centru. Între piaţa Victorie şi Romană.
Habar n-aveam, de nimic.
Am rămas, pentru câteva minute, singur.
Pe lângă mine a trecut un camion plin cu mineri, care urlau "Iliescu! Iliescu!" şi-şi agitau cozile de topor. La propriu. Probabil se aşteptau să-i aplaud.
Au trecut în viteză, o viteză prea mare ca să vadă că am încercat să-i scuip, cam asta a fost prima mea reacţie după ce mi-am revenit din şocul iniţial.
Mare baftă!
Am mai avut un noroc, eram mascat de un arbore masiv, care, probabil, mi-a salvat viaţa.
Asta pentru că, aproape imediat c-am ieşit din spatele trunchiului gros de castan, cred, am dat nas în nas cu o trupă de mineri înarmaţi cu bâte, aflaţi în marş forţat spre Romană.
Eram pe la Povernei.
Evident că m-am blocat, cred că luasem şi culoarea copacului de nu m-au remarcat.
Aveam toate semnalmentele "golanului": păr lung, blugi, o insignă cu coroana regală în piept şi alta cu steagul UE. Numai ochelarii îmi lipseau! O, tempora!
Barbă n-am avut niciodată.
În fine, trupeţii au tropăit pe lângă mine, conduşi fiind de unul căruia i se vedeau manşetele de costum de sub cracii de la salopetă. Păreau a avea o destinaţie precisă.
În fine, a apărut nevastă-mea şi am luat-o, absolut inconştienţi, pe Ana Ipătescu, spre Romană.
A fost ca o pogorâre în infern. Pe măsură ce ne apropiam, eram înconjuraţi de tot mai mulţi mineri, unii calmi, alţii agitaţi, dar peste tot, printre ei, i-am văzut pe ghizii lor, ăia cu salopete prea scurte, sau cu pantaloni de costum prea lungi. Mai toţi aveau staţii de emisie-recepţie.
Bineînţeles, fesenişti isterizaţi îi aplaudau, îi încurajeau, uneori le indicau viitoarele victime.
Pentru că, la tot pasul, vedeai câte o scenă care-ţi îngheţa sângele în vine.
Victimele erau tot felul de oameni. Bărbaţi, femei, tineri, bătrâni...
Pe una o târau de păr, pentru că avea ochelari. Pe altul, pentru că avea barbă.
Unul, mai solid, s-a încăierat cu ei, la doi metri de noi, şi au trecut prin uşa de sticlă a hotelului Ambasador ca prin brânză, câteva cioburi atingându-ne uşor.
Marele masacru era la sediul PNL. Hoardele negre, puhoi, blocaseră tot bulevardul, practic nici nu se mai vedea faţada clădirii. Zburau foi de hârtie, maşini de scris, chiar birouri întregi erau azvârlite pe ferestre.
Nu mai spun ce era la Universitate. Şi la Arhitectură.
Ultima imagine pe care o ţin minte este cea a sediului PNŢ.
Aceeaşi oroare!
Mie mi se părea că brutele alea nu aveau bâte în mâini, ci macete!
Nici acum nu pot spune cum am ajuns acasă. Ce traseu am ales.
Nici măcar nu mai ştiu dacă am venit acasă, sau am mers la nişte prieteni din zonă.
Sau la vreo rudă...
De la Rosetti încolo, mi s-a rupt filmul.
Nu mai ştiu, am vomitat, n-am vomitat...
Groaza mea era amplificată şi de prezenţa nevesti-mii lângă mine, deşi ea, care-i înfruntase pe scutierii ăia adevăraţii, ăia cu căngi, ăia din 21 decembrie, seara, părea mai stăpână pe sine decât mine.
Pur şi simplu era insuportabil să nu poţi face nimic!
Chestia asta mi s-a părut cel mai oribil.
Nu mai spun că, a doua zi, am constatat cu stupoare că nu avusesem nici măcar prezenţa de spirit să-mi scot insignele din piept. Am trecut cu ele printre bestiile alea excitate, fără să-mi treacă prin cap că vreunul le-ar putea recunoaşte semnificaţia, ceea ce, evident, mi-ar fi fost fatal!
Dar, când e să ai zile, ai!
Şi acum chiombu' vrea să comemoreze!!!
Cred că nimeni nu se mai îndoieşte de ce trebuie făcut!
Nu?!!
Let's fuck the bastard! Now!
P.S. În caz că insistă să vină, ceea ce e greu de crezut, dar, totuşi... propun să-i facem cadou o cravată. Asortată. Cu eşafodul. Sau cu puşca. Puşca şi cravata lată!

Mesaj cifrat pentru boschetari, de ziua Z: Hai debarcare!

2010-06-05T14:57:00.000-07:00

Am primit un imbold de la Matilda și sunt în impas. Ea îi spune leapșă...
Ar trebui să le adresez, după modelul lui Nea Costache, o scrisoare parlamentarilor din circumscripția mea, sau din orașul meu.
Are Matilda şi o listă cu nume, care se potrivesc cu ale mele, că doar suntem concitadini: Brânduşa Novac, Theodor Paleologu, Silviu Prigoană, Teo Trandafir, Anca Boagiu, Elena Udrea.
Ăstora chiar n-am ce să le spun. Poate să le fac!
Pe românește, nu pe englezește.
Dar, studiind puțin noutățile din presă, am ajuns la concluzia că majoritatea pedelicilor se pregătesc să intre în ilegalitate.
În Maquis, să fiu mai exact. În boscheţi. În mişcarea de rezistenţă.
Lor, celor hotărâţi şi patrioti, partizanilor, cum ar veni, le adresez un mesaj cifrat.
Ce-i drept, nu-s original. Tocmai, ca să fie clar pentru toată lume. Măcar filmul tot l-or fi văzut...
Mesajul are două părţi.
Prima sună aşa:

Les sanglots longs

Des violons

De l'automne

Asta înseamnă stand by.

A doua parte sună aşa:

Blessent mon coeur

D'une langueur

Monotone.

Când îl auziţi, daţi-i drumul!

DEBARCAREA!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Pentru derutarea chiombului, precizez că este vorba de un poem al unui poet francez.

N-are nici o legătură cu ceea ce s-a întâmplat în Normandia, la 6 iunie 1944, adică exact acum 76 de ani.

Dar are o mare legătură cu ce o să se întâmple în Bucureşti, cât de curând.

Adică, după ce veţi recepţiona partea a doua a mesajului!

Fiţi pe fază, boschetari!

Patria vă va fi recunoscătoare!

Pe bune!

Ca să fie clar, voilà:

Paul Verlaine: Chanson d'automne

Les sanglots longs

Des violons

De l'automne

Blessent mon coeur

D'une langueur

Monotone.

Tout suffocant

Et blęme, quand

Sonne l'heure,

Je me souviens

Des jours anciens

Et je pleure;

Et je m'en vais

Au vent mauvais

Qui m'emporte

Deçà, delà,

Pareil à la

Feuille morte.

HAI DEBARCARE!

P.S. Am uitat un mic argument, pentru cei încă nehotărâţi, o comparaţie.
Între două hărţi, una cu datoriile publice, alta cu pensiile.

Întrebarea mea este simplă:

Dacă avem o datorie atât de mică, faţă de celelalte ţări europene, cum mizda păsii (decodarea cu cifrul portocaliu) se face că trăim atât de mizerabil?!

Adică mai prost ca toţi...

Mai puţin Albania, că şi Bulgaria ne-a depăşit, între timp!

Ai?! Băieţii?!

Mai ezitaţi?!

LFB! Now!

Chiombu' în pielea goală: This is the bastard!

2010-06-03T01:23:00.000-07:00

Primesc fişa emailată a nenorocitului.
N-am timp să-o pun diacriticele, e prea urgentă postarea.
Pare profesionistă. Serviciile îşi fac datoria, până la urmă?!
No more comment!
Enjoy!
A! We must fuck the bastard! Now!
Would we?!

- Cartea de vizita a lui Traian Basescu

TRAIAN BASESCU a fost racolat de Securitate in 1973, pe cand era elev al Institutului de Marina intocmindu-i-se dosarul personal nr. 3990/09-11-1973
Pana la terminarea studiilor in 1976 a fost colaborator al lucratorilor din Directia a IV- a de Contrainformatii Militare. (A nu se confunda cu Directia a III-a de Contraspionaj!)
In aceasta calitate elevul militar BASESCU TRAIAN avea obligatia sa informeze organele de Securitate despre modul in care se desfasurau activitatile specifice in Institut, despre comportamentul si atitudinea colegilor si ale cadrelor didactice atat in cadrul activitatilor specifice, cat si in particular.
La terminarea studiilor, Directia a IV- a de Contrainformatii Militare a incetat legatura cu colaboratorul BASESCU TRAIAN , dosarul personal al acestuia fiind transferat la Inspectoratul Judetean Constanta al Ministerului de Interne, Departamentul Securitatii Statului, cu adresa nr. 00151392/29-09-1976.
Dupa absolvirea Institutului de Marina, TRAIAN BASESCU este incadrat ca ofiter la Intreprinderea de Exploatare a Flotei Maritime NAVROM Constant
In aceasta calitate TRAIAN BASESCU este preluat ca informator – sursa de catre lucratorii Biroului de Securitate Port Constanta condus la acea vreme de ofiterul Dumitru Nicusor.
De folosirea ofiterului de marina TRAIAN BASESCU s-a ocupat direct locotenentul major de Securitate Mihai Avramides care organiza contacte cu acesta inainte de plecarea in cursa si la intoarcere. La aceste intalniri participa de regula si seful lui Avramides, Dumitru Nicusor, care insa se intalniea si separat cu TRAIAN BAS
In calitatea sa de ofiter de marina, TRAIAN BASESCU dadea informatii cu privire la starea de spirit a echipajului, temele de discutie abordate de membrii echipajului, activitatile si contactele pe care membrii echipajului le aveau in porturi, in timpul escalelor, activitati de contrabanda si specula, dar si despre eventuale aprecieri sau comentarii facute de membrii echipajului cu privire la conducerea superioara de partid si de stat.
De mentionat faptul ca desi in acea perioada era valabil ordinul conform caruia membrilor PCR nu li se puteau lua informatii scrise, locotenentul major Avramides, care avea o experienta redusa in munca de Securitate, el provenind din sistemul penitenciarelor, a cerut si a obtinut de la informatorul TRAIAN BASESCU mai multe note scrise pe care le-a depus la dosarul acestuia, nr 3990/1973.
In jurul anului 1980, Mihai Avramides s-a intors, la cerere, la Directia Penitenciarelor.Dupa plecarea lui Avramides din cadrul Biroului de Securitate Port Constanta, TRAIAN BASESCU a continuat sa fie prelucrat informativ de ofiterii Rosioru Ioan si Deacu Constantin, tot sub coordonarea sefului biroului, Dumitru Nicusor.
Dumitru Nicusor a trecut dupa 1989 in SRI, ajungand General, sef al Sectiei SRI – Constanta si apoi seful Centrului Operativ Zonal Dobrogea.
TRAIAN BASESCU a sustinut in 1981 examenul de Comandant, care a fost o simpla formalitate, a durat numai 5 minute, dupa care a primit comanda navei Arges.
In acea perioada era de notorietate in randul colegilor sai sustinerea de care acesta se bucura.
In jurul anului 1984 informatorul TRAIAN BASESCU a fost trecut in reteaua Centrului de Informatii Externe din Departamentul Securitatii Statului unde a lucrat cu ofiterul Silvian Ionescu din cadrul Directiei I.
In 1987 TRAIAN BASESCU este numit sef al Agentiei Economice NAVROM din Anvers, Belgia, unde isi desfasoara activitatea sub directa coordonare a lui Silvian Ionescu care conducea la acea data Serviciul I (Belgia-Olanda-Luxemburg) din Directia I a CIE.
In aceasta perioada TRAIAN BASESCU a transmis preponderent informatii de inters economic cu privire la activitatile din porturile maritime Anvers si Roterdam, dar si informatii cu privire la echipajele navelor care acostau in aceste porturi, precum si informatii despre membrii personalului diplomatic roman din tarile respective.
In vara anului 1988, TRAIAN BASESCU a fost retras temporar de la Anvers pentru a participa la un instructaj care a durat doua luni si s-a desfasurat la Scoala de ofiteri MI de la Baneasa.
In 22 decembrie 1989, ofiterul de Securitate Silvian Ionescu, cel care l-a avut in subordine pe TRAIAN BASESCU, s-a infiltrat printre revolutionarii din fata Comitetului Central, a intrat in anturajul lui Dan Iosif si ulterior al lui Gelu Voican Voiculescu si in ianuarie 1990 a fost numit Secretar Executiv al FSN.
La inceputul anului 1989 in ascensiunea profesionala a lui TRAIAN BASESCU intervine o sincopa.
Pe 8-03-1989 este rechemat in tara , fiind acuzat de nereguli grave in administrarea fondurilor NAVROM.
TRAIAN BASESCU a fost sanctionat pentru ca a autorizat, fara aprobarea NAVROM Constanta, o plata suplimentara de 300.000 de franci belgieni pentru lucrarile de reparatii efectuate la nava Zimnicea in ianuarie 1989. Sanctiunea primita s-a datorat, mai ales, faptului ca TRAIAN BASESCU a decis ca lucrarile de reparatii sa fie executate de Santierul Naval Belliard din portul Anvers, desi existau oferte de executie a lucrarilor, mult mai ieftine, din partea altor santiere navale din acelasi port.
In perioada ianuarie-martie 1989 TRAIAN BASESCU a trimis numeroase note informative si rapoarte in tara incercand sa-si justifice deciziile, dar si lansand acuze grave si neintemeiate la adresa Comandantului navei Zimnicea.
Datorita gravitatii exceptionale a faptelor de care a fost acuzat, tinand cont de legislatia din acea vreme, numai sustinerea din partea Securitatii poate explica faptul ca TRAIAN BASESCU a fost sanctionat doar administrativ, si nu a suportat si rigorile legii. El a fost chiar mentinut ca angajat al NAVROM Constanta, fara sa mai primeasca insa nici o insarcinare pana la Revolutie.
Imediat dupa Revolutie, TRAIAN BASESCU a fost numit Director General al Inspectoratului de Stat al Navigaţiei Civile din Ministerul Transporturilor.
Pentru a obtine aceasta functie foarte importanta, TRAIAN BASESCU s-a bucurat de recomandarea si sustinerea secretarului executiv al FSN Silvian Ionescu, dar si ale vechiului sau prieten, Calin Marinescu, zis Shogunul, pe atunci Presedinte al CFSN Constanta.
2. ADMINISTRATORUL
In cei 15 ani care au trecut de la Revolutie , TRAIAN BASESCU a ocupat in permanenta functii administrative, cu o singura exceptie, perioada 1993-1996.
In tot acest timp TRAIAN BASESCU a reusit sa isi creeze o imagine de om gospodar, de bun administrator, folosindu-si exclusiv calitatile de comunicator si de manipulator al opiniei publice pentru ca rezultatele efective obtinute de TRAIAN BASESCU in administratie sunt dezastruoase.
Perioada am prezentat-o mai sus, iar in continuare vom prezenta o sinteza a activitatii lui TRAIAN BASESCU in functii administrative, care demonstreaza, ca episodul din CV-ul sau, nu a fost un simplu accident.
Imediat dupa Revolutie TRAIAN BASESCU a urcat rapid in functie de la Director in Minister, la Subsecretar de stat si de la inceputul anului 1991, la Ministru al Transporturilor.
In acesti trei ani 1990-1992, TRAIAN BASESCU a ignorat complet problemele reale din transporturile romanesti si anume starea proasta a drumurilor (nici un kilometru de sosea nu a fost modernizata in acesti trei ani), diminuarea alarmanta a traficului de persoane si marfuri pe CFR, concomitent cu scumpirea exagerata a acesui tip de transport, starea deplorabila a flotilei TAROM ( exceptie facand cele doua aeronave Airbus cumparate de Petre Roman, intr-o afacere din care s-a incasat un comision de 1,3 milioane dolari).
Dar aceasta perioada va ramane in memoria colectiva ca perioada in care a disparut mai mult de jumatate din flota maritima a Romaniei, cealalta parte disparand si ea in a doua perioada de ministeriat al lui TRAIAN BASESCU, cu aportul determinant al FPS-ului condus de Sorin Dimitriu si Radu Sarbu.
Disparitia flotei romane a insemnat una dintre cele mai oneroase afaceri de dupa Revolutie care s-a soldat cu pierderi de sute de milioane de dolari pentru statul roman, dar si cu castiguri pe masura pentru cei implicati direct.
Alaturi de TRAIAN BASESCU au fost inculpate alte 80 de persoane, printre care alti doi fosti Ministri ai Transporturilor, Radu Sarbu fostul Presedinte al FPS, etc.
Dintre toti acestia numai TRAIAN BASESCU refuza sa se prezinte in fata justitiei, tocmai pentru ca stie ca, desi nu a semnat nici un act pentru vanzarea vreunei nave, el este cel care a orchestrat toata aceasta uriasa operatiune care a dus la disparitia efectiva a flotei romane.
Tot TRAIAN BASESCU este cel care a creat la inceputul anului 1990 o vasta retea alcatuita din inalti functionari din Ministerul Transportului in fruntea carora s-a aflat bunul sau prieten Calin Marinescu (Shogunul), dar si din firme romanesti si mai ales straine care au obtinut sute de milioane de dolari din exploatarea si valorificarea flotei romane.
Una dintre cele mai cunoscute componente ale acestei uriase operatiuni de spoliere a avutiei nationale a fost afacerea Petromin- Klaveness (Norvegia) prin care 18 dintre cele mai moderne nave romanesti au fost facute practic cadou firmei norvegiene care la data semnarii contractului cu Petromin, era in pragul falimentului, mai avand in dotare doar cateva vrachiere si nave multifunctionale.
Este de remarcat faptul ca in urma afacerii Petromin – Klaveness TRAIAN BASESCU nu a primit numai recompense de ordin material ci a obtinut si diploma de absolvent al cursurilor Avansate de Management în Industria Transportului Maritim ale Academiei Norvegiene, ca bursier al statului norvegian.
Intregul rechizitoriu care a stat la baza inculparii lui TRAIAN BASESCU si a complicilor lui este public si poate fi studiat la Inalta Curte de Casatie si Justitie.
De altfel ancheta in cazul Flota a inceput inca din timpul regimului Constantinescu, in 2000 secretarul de stat din Ministerul Justitiei Mocuta trimitand la Camera Deputaţilor instiintarea cu privire la inceperea urmaririi penale.
In perioada 1996-2000 TRAIAN BASESCU a fost din nou numit Ministrul Transportului.
In acest interval de timp s-a realizat un singur lucru asfaltarea unor sosele nationale care ajunsesera intr-un grad de degradare extrem. Reabilitarea acestor sosele s-a facut cu banii cetatenilor care au fost obligati sa plateasca celebra taxa BASESCU, bani care au ajuns in conturile firmelor apropiate lui TRAIAN BASESCU si PD-ului.
Tot atunci TRAIAN BASESCU a definitivat, cu ajutorul FPS-ului instrainarea flotei romane si a adus, tot impreuna cu FPS-ul, TAROM-ul in pragul falimentului.
SNCFR-ul a fost divizat in mai multe companii, dar asta nu a dus la eficientizarea activitatii, ci doar la distribuirea de functii de directori mai multor clienti politici, compania ramanand in toata aceasta perioada pe primul loc pe lista datornicilor la bugetul statului si regia cu cele mai mari pierderi din exploatare.
De asemenea, in perioada 1996-2000, SNCFR a constituit alaturi de Petrom, Renel si Sidex, principala cale de drenare a fondurilor publice catre clientela politica a coalitiei aflata la putere.
Cea mai cunoscuta mostra de jaf a banului public a fost reabilitarea autostrazii Bucuresti-Pitesti. Lucrarile au costat circa 100.000.000 dolari, din care 53,1 milioane dolari credit BERD, iar 44 milioane dolari de la Guvernul Romaniei. La doar o luna de la darea in folosinta a autostrazii, s-a prabusit un pod peste un canal de colectare a apelor, iar dupa 3 luni covorul asfaltic a inceput sa se desprinda asa incit dupa 6 luni gropile acopereau cea mai mare parte din suprafata autostrazii, facand imposibila circulatia si impunand angajarea unor noi lucrari de asfaltare.
Intre 2000 si 2004, activitatea lui TRAIAN BASESCU de Primar General al Capitalei nu a dus la finalizarea nici unuia dintre programele necesare Bucurestilor, desi multe din aceste programe au fost subiecte de campanie electorala. Curatenia orasului, asfaltarea si reabilitarea strazilor, fluidizarea circulatiei, reabilitarea retelei de apa si canalizare, constructia de locuinte sociale, repararea scolilor, toate sunt bile negre pentru Primarul General al Capitalei dupa patru ani de mandat.
3. POLITICIANUL
TRAIAN BASESCU si-a inceput activitatea politica, in 1991 cand a fost numit Ministru al Transporturilor in Guvernul Roman.
In 1992 cind s-a produs scindarea FSN in doua tabere, in jurul lui Ion Iliescu si in jurul lui Petre Roman, TRAIAN BASESCU a ales tabara Roman.
Adevarata afirmare politica a lui TRAIAN BASESCU a inceput insa in 1996. Cu cateva luni inaintea alegerilor parlamentare din noiembrie 1996, cand fiind acuzat de adversarii politici ca este principalul vinovat pentru disparitia flotei, a facut un gest foarte spectaculos, demisionand din functia de Deputat, renuntand astfel la imunitatea parlamentara si punandu-se la dispozitia justitiei.
In realitate acest demers politic, care i-a atras foarte multa simpatie in randurile electoratului, a fost foarte bine calculat, TRAIAN BASESCU stiind foarte clar ca timpul scurt ramas pana la alegeri, nu permitea organelor de ancheta sa definitiveze un dosar extrem de amplu cum era si este dosarul Flota. Mai mult decat atat, TRAIAN BASESCU a obtinut numirea ca Director de campanie electorala al lui Petre Roman, si primul loc pe lista de candidati ai PD pentru Camera Deputatilor in judetul Vaslui.
In acest mod TRAIAN BASESCU si-a asigurat o altfel de imunitate, stiind foarte bine ca nici un organ de ancheta nu va avea curajul sa-l aresteze pe directorul campaniei electorale ale unuia din primii trei candidati la Presedentie , si pe unul dintre cei mai mediatizati candidati ai opozitiei din acea vreme, in conditiile in care toate sondajele indicau ca PD-ul va participa la guvernare dupa alegerile din 1996.
TRAIAN BASESCU a considerat ca actionand astfel are sanse sa inchida o data pentru totdeauna chestiunea Flota atat din punct de vedere mediatic cat si juridic.
Dupa alegerile din 1996, TRAIAN BASESCU este numit Ministru al Transporturilor in Guvernul Ciorbea.
Activitatea ca Ministru a lui TRAIAN BASESCU din perioada 1997-2000 am prezentat-o sintetic mai sus, dar foarte importanta a fost activitatea politica a acestuia din perioada respectiva.
Initial TRAIAN BASESCU s-a plasat in randurile baronilor PD, alaturi de Victor Babiuc, Radu Berceanu, Bogdan Niculescu-Duvaz, Alexandru Sassu, oameni care au constituit trupa de soc a lui Petre Roman in disputa cu adversarii politici din PDSR, dar si din CDR.
TRAIAN BASESCU s-a remarcat rapid ca varful de lance al PD-ului, in lupta cu colegii din coalitie.
Prima victorie importanta a fost schimbarea Primului Ministru Victor Ciorbea, in primavara anului 1998, actiune inceputa de TRAIAN BASESCU in decembrie 1997 prin declansarea crizei guvernamentale.
TRAIAN BASESCU a stiut sa exploateze foarte bine aceasta victorie, asigurandu-si o imagine de luptator pe scena politica romaneasca, locul doi in partid, dar mai ales locul doi in Guvernul condus de Radu Vasile.
Din acest moment si pana la alegerile din 2000 TRAIAN BASESCU a sustinut in permanenta o stare de conflict in cadrul coalitiei de guvernare, initiind dispute cu colegii de Guvern, dar si cu alti lideri ai partidelor aflate la putere.Valeriu Stoica, Radu Sarbu, Andrei Marga, Nicolae Noica, Traian Remes, Varujan Vosganian, Ion Diaconescu, Emil Constantinescu, Mugur Isarescu, Theodor Stolojan etc.
TRAIAN BASESCU a reusit in acest mod sa-si creeze o notorietate foarte mare, fiind zilnic prezent pe micul ecran, si pe prima pagina a ziarelor, dar si o imagine de personaj politic fara scrupule, rau de gura, pus in permanenta pe harta si care nu se da in laturi de la nimic pentru a-si atinge scopurile.
La inceputul anului 2000, in vizorul sau a intrat si Petre Roman cu care a avut mai multe dispute publice, alimentand astfel ideea ca el, TRAIAN BASESCU este de facto numarul unu in partid si pregatind debarcarea lui Petre Roman din fruntea PD. In acest context trebuie privita si strategia adoptata de TRAIAN BASESCU inainte de alegerile locale din 2000 cand desi a fost solicitat sa candideze la Primaria Capitalei , de catre Petre Roman, inca din februarie 2000, a refuzat in nenumarate randuri, dar in paralel a incurajat desemnarea de catre PD a unui candidat lipsit de orice sansa. Pe acest fond, cand dupa aparitia mai multor sondaje de opinie dezastruoase pentru PD, insistentele pentru a accepta sa candideze au crescut, TRAIAN BASESCU a acceptat sa se inscrie in cursa pe 5-05-2000, exact in ultima zi in care se mai acceptau candidaturile.
Prin aceasta manevra TRAIAN BASESCU si-a creat imaginea de salvator al Partidului Democrat, demarand practic actiunea de inlaturare a lui Petre Roman din functia de Presedinte PD.
Pentru aceasta s-a autoimpus ca Director al campaniei electorale a lui Petre Roman, pozitie din care l-a sabotat pe acesta sistematic, asta facand ca Roman sa obtina in toamna anului 2000 de 3 ori mai putine voturi decat PD, partidul pe care Roman il reprezenta. Este de notorietate faptul ca mai multi sefi de filiale ale partiduli au fost sunati de TRAIAN BASESCU care le-a cerut sa se concentreze exclusiv pe campania parlamentara, in detrimentul celei prezidentiale a lui Petre Roman.
Apoi in anul 2001 s-a folosit de liderii din PD Berceanu, Duvaz, Sassu, Simona Marinescu pentru a obtine voturile congresului PD, inlocuindu-l astfel din functia de Presedinte PD pe Petre Roman.
La acelasi congres, imediat dupa ce a fost numit Presedinte, si-a sacrificat aliatii amintiti mai sus, niciunul dintre ei nemai obtinand functiile promise in conducerea PD.
De atunci toti liderii marcanti ai PD, cu exceptia lui Radu Berceanu au parasit partidul condus de TRAIAN BASESCU din cauza stilului dictatorial pe care acesta l-a impus in conducerea partidului. De altfel in 24 ianuarie 2004 TRAIAN BASESCU declara public
In perioada 2001-2004 TRAIAN BASESCU si-a folosit pozitia de Primar General al Capitalei pentru a-si impune o noua imagine publica, aceea de unic adversar al partidului de guvernamant, pregatindu-si astfel ascensiunea spre cea mai inalta demnitate in stat, functia de Presedinte al Romaniei.
Lansarea acestei adevarate campanii a fost facuta de TRAIAN BASESCU printr-o declaratie care-i defineste stilul de a face politica, acuzandu-l pe Adrian Nastase
In continuare TRAIAN BASESCU a purtat un razboi de gherila cu Adrian Nastase, razboi care pe fondul nemultumirilor sociale si al deteriorarii imaginii PSD i-a atras o simpatie tot mai larga in randurile populatiei.
In final singurul obstacol in fata nominalizarii sale ca reprezentant al Aliantei PNL-PD in cursa prezidentiala l-a reprezentat Theodor Stolojan, candidatul desemnat al aliantei.
TRAIAN BASESCU a reusit, sa-l determine pe acesta sa se retraga din cursa pentru Presedentia Romaniei si din viata politica, cu numai trei saptamani inaintea campaniei electorale, in urma unei intense actiuni de constrangere, de manipulare si de santajare a lui Theodor Stolojan.
4. AFACERISTUL
In intreaga sa activitate TRAIAN BASESCU a fost calauzit de doua teluri ascensiunea in ierarhia sociala si inavutirea.
Daca pentru atingerea primului tel s-a folosit de relatia privilegiata cu Securitatea pana in 1989 si de activitatea politica ulterior, pentru inavutire a considerat ca orice metoda este permisa.
In continuare va vom prezenta numai o parte din afacerile necurate care au creat bunastarea familiei BASESCU.
In 10-01-1980 lui TRAIAN BASESCU, pe atunci ofiter angajat la Intreprinderea de Exploatare a Flotei Maritime NAVROM Constanta, i s-a repartizat din fondul locativ de stat un apartament cu 4 camere plus dependinte, situat in Aleea Zmeurei nr. 2, bl. U, sc. A. Cum la acea data familia sa se compunea din sotie si un copil, repartizarea s-a facut cu incalcarea normelor legale in vigoare pentru ca avea dreptul la doar 2 camere).
In 26-05-1992 TRAIAN BASESCU a cumparat locuinta respectiva, pe baza contractului nr. 1415 achitand pe loc suma de 140.000 de lei.
În 10 ianuarie 1991 Primaria Capitalei, cu adresa nr. 118053, a pus la dispozitia Ministerului Transporturilor apartamentul nr. 4 din strada Argentina nr. 2, bl.12, et. 2 (Piata Victoriei). Acest apartament a fost ocupat de TRAIAN BASESCU.
In 22.08.1991, TRAIAN BASESCU a renuntat la apartamentul din strada Argentina si a primit in aceeasi zi, cu aprobarea lui Petre Roman, repartitie pentru imobilul de lux din Bulevardul Aviatorilor nr. 57 prin comunicarea Secretariatului General nr. 15/4086/1991. In baza acestor acte ICRAL Herastrau a intocmit contractul de inchiriere 60165 din 28 august 1991.
Asa cum rezulta din Adresa 1888 din 21 iulie 1991 a Ministerului Transporturilor, la acea data TRAIAN BASESCU isi avea domiciliul stabil in Constanta. In aceste conditii, conform Legii 5/1973 nu i se putea repartiza o locuinta intr-o alta localitate cu incheierea contractului pe durata nedeterminata (putea beneficia, eventual, doar de o locuinta de serviciu).
Contractul de inchiriere pentru imobilul din Bulevardul Aviatorilor nr. 57 era nul de drept deoarece - conform Legii 5/1973 - o persoana fizica nu putea detine, in acelasi timp, doua locuinte proprietate de stat. Astfel, daca TRAIAN BASESCU impreuna cu familia si-ar fi stabilit domiciliul in Bucuresti, inainte de a i se incheia contractul pentru imobilul din Bulevardul Aviatorilor ar fi trebuit sa faca dovada ca a predat apartamentul din Constanta, Aleea Zmeurei, dar asa cum am aratat acest apartament nu numai ca nu a fost predat statului ci a fost chiar cumparat de TRAIAN BASESCU un an mai tarziu.
In 1997 motivand ca imobilul din Bulevardul Aviatorilor nr. 57 este revendicat de fostii proprietari, TRAIAN BASESCU a solicitat in calitate de Ministru al Transporturilor atribuirea unei locuinte de protocol. RAAPPS i-a repartizat pentru perioada mandatului de ministru locuinta din B-dul Maresal Prezan nr. 4. In realitate, Primarul General al Capitalei nu numai ca nu a parasit imobilul din B-dul Aviatorilor nr. 57, dar, in 1998, Directia de Administrare a Fondului Imobiliar i-a prelungit contractul de inchiriere pana in 2004.
Chirias la propria Primarie, in vila din B-dul Aviatorilor nr. 57, TRAIAN BASESCU a solicitat RAAPPS, in 2000, prelungirea contractului de inchiriere pentru apartamentul din B-dul Maresal Prezan nr. 4. Solicitarea Primarului General nu era una legala, intrucat pierduse calitatea de demnitar, dar la interventia ministrului PSD, Serban Mihailescu, RAAPPS i-a prelungit contractul de inchiriere.
In 9 august 2000, TRAIAN BASESCU a cumparat un teren intravilan de 3.700 de metri patrati, situat in Aleea Privighetorilor, pe care a platit pe loc 1.483.244.000 lei. O adevarata afacere, avand in vedere ca a reusit sa achizitioneze cu numai 50.000 de dolari un teren de 3.700 de metri patrati in Baneasa, cumparand cu 13 dolari metrul patrat de teren, care in ofertele agentiilor imobiliare era cotat la peste 100 de dolari.
Cel care i-a vandut lui TRAIAN BASESCU terenul din Baneasa la acest pret derizoriu este Costel Casuneanu, om de afaceri care are peste 100 de TIR-uri, o fabrica de parchet, o benzinarie si o statie de service auto in comuna Oituz.
Explicatia acestei afaceri imobiliare este ca pe vremea cand era ministru al Transporturilor, Traian Basescu i-a facilitat lui Casuneanu obtinerea de autorizatii de transport complet scutite de taxe pe destinatiile Ungaria, Cehia, Slovacia, Slovenia si Franta.
La sfarsitul anului 2003 TRAIAN BASESCU a vindut terenul din Baneasa pe care-l achizitionase si a cumparat o vila pe soseaua Bucuresti-Ploiesti pentru care a achitat pe loc suma de 280.000 de dolari.
TRAIAN BASESCU a trecut-o in mod fictiv pe numele ficei sale Ioana, pentru a nu fi obligat sa justifice in fata legii provenienta banilor cu care a achizitionat-o.
TRAIAN BASESCU mai detine un apartament de 370 de metri patrati intr-o vila de lux in zona Foisorul de Foc din Bucuresti, pe strada Stefan Mihaileanu, nr. 2, achizitionat in 2002 si achitat pe loc.
În 1994 TRAIAN BASESCU a infiintat impreuna cu alti patru asociati firma Triton Company, la care el detine 20% din actiuni. Aceasta este firma care asa cum a afirmat in mai multe randuri Primarul General. La aceasta firma asociat si administrator este Ionescu Dumitru, cel care i-a precedat lui TRAIAN BASESCU in functia de sef al Agentiei Economice NAVROM din Anvers si fost ofiter de Securitate. Cenzorul permanent al firmei Triton Company este Nicolae Varzaru, fost contabil al Clubului Dinamo, implicat in fraudarea Clubului alaturi de Vasile Ianul.
Triton Company a fost infiintata la un an dupa Triton Grup srl, firma care ii are ca asociati pe ofiterul acoperit Ionescu Dumitru si pe Branza Paul, un alt prieten foarte bun al lui TRAIAN BASESCU. Branza Paul este si el asociat cu TRAIAN BASESCU la Triton Company , unde este si administrator.
O alta firma la care TRAIAN BASESCU era de data aceasta asociat unic si care era administrata de sotia sa Maria este M.T. Vega Transport srl, firma care a fost infiintata în 1996 si aparent, nu a functionat niciodata.
TRAIAN BASESCU a declarat întotdeauna ca veniturile sale provin dintr-o afacere cu înghetata: Prod Cros srl, la care asociat nu este el, ci sotia lui, Maria Basescu, cu 20% de procente din beneficii si pierderi si fratele lui, Mircea Basescu, cu 39% de procente din beneficii si pierderi. Firma Prod Cros srl a achizitonat in 1994 fabrica de inghetata, printr-un credit extern luat prin Banca Agricola, credit pe care nu l-a rambursat in totalitate, restantele de plata fiind ulterior preluate la datoria de stat.
Cea de a patra firma a familiei BASESCU, AMC Cros srl este o firma de produse lactate, care o are ca actionar pe Maria Basescu, cu 20% din profit si pierderi. Aceasta firma a fost infiintata, in 1994, odata cu Prod Cros srl, de catre Maria Basescu si Mircea Basescu. Familia BASESCU detine exact acelesi procente ca la Prod Cros srl: Maria Basescu – 20% si Mircea Basescu – 39%. Ceilalti actionari sint, la fel ca la Prod Cros srl, cei doi oameni de incredere ai lui TRAIAN BASESCU: Anca Ivascu – 39% si Dumitru Scaiceanu – 2%. Anca Ivascu este sora lui Aurelian Ivascu, membru PSD, consilier local la Constanta, apropiat al lui Radu Mazare.
TRAIAN BASESCU a introdus-o pe Anca Ivascu si intre actionarii de la Aliment Murfatlar srl, unul dintre principalii sponsori ai campaniei electorale a Partidului Democrat si a lui TRAIAN BASESCU.
In anul 2001 TRAIAN BASESCU figura printre actionarii persoane fizice la Banca Comerciala Unirea alaturi de seful Directiei de Supraveghere Bancara Nicolae Cinteza, si de Cristian Burci, patronul de la Prima TV , ca actionar majoritar figurand un grup de firme rusesti.
Bilanturile oficiale depuse de toate aceste firme la Registrul Comertului nu justifica nici pe departe investitiile imobiliare ale familiei BASESCU si asta explica de ce incearca Primarul General sa-si camufleze averea trecand-o pe numele rudelor.
La fel de greu de justificat insa sunt si cheltuielile exorbitante facute de fiica lui TRAIAN BASESCU, Ioana care a deschis un magazin de lux in incinta hotelului Hilton din Bucuresti. Magazinul si investitia totala facuta de fiica lui TRAIAN BASESCU este estimata la 1.000.000 de euro.
Prin intermediul fratelui sau Mircea Basescu, TRAIAN BASESCU este implicat intr-un mare numar de afaceri in Constanta. In 1991, pe cind era Ministru al Transporturilor, TRAIAN BASESCU a infiintat la Constanta firma Star Sea Co srl. La fel ca la Prod Cros srl si la AMC Cros SRL, TRAIAN BASESCU detine aceasta firma prin intremediul fratelui sau Mircea Basescu si a lui Anca Ivascu.
Tot prin Mircea Basescu si Anca Ivascu, TRAIAN BASESCU a infiintat in 2001 la Constanta firma Miral Cross Ships Supply srl, care se ocupa de activitati anexe transporturilor pe apa. In 2002, pe numele lui Mircea Basescu, a fost infiintata firma de consultanta MB Consult Company srl. Fratele lui TRAIAN BASESCU detine in totalitate aceasta firma, fiind si unicul ei administrator.
In activitatea sa de Ministru al Transporturilor si de Primar General al Capitalei, in afara de afacerea Flota numele lui TRAIAN BASESCU a mai fost legat de numeroase afaceri dubioase care pot explica situatia materiala infloritoare a familiei BASESCU.
Ca Ministru al Transporturilor TRAIAN BASESCU a initiat si demarat in 1997, o serie de activitati ca dezmembrarea materialului rulant al SNCFR si vinzarea componentelor la fier vechi, curatirea si intretinerea terasamentelor de cale ferata etc., pe care le-a incredintat unor apropiati ai sai. Aceste activitati platite din bugetul Ministerului Transporturilor erau extrem de rentabile, dar mai ales erau imposibil de controlat ulterior sub aspect cantitativ si calitativ, reprezentand o sursa continua de fonduri pentru TRAIAN BASESCU si apropiatii sai. La aceste activitati s-a adaugat incredintarea fara licitatie a lucrarilor de modernizare si asfaltare a drumurilor.
Ca Primar General TRAIAN BASESCU a debutat in 2000, la numai o luna de la investirea in functie cu o operatiune extrem de contestata, demolarea chioscurilor, in urma careia zeci de mii de familii au ramas fara sigurul mijloc de subzistenta. Explicatia acestei actiuni se regaseste in sumele foarte mari de bani primite de TRAIAN BASESCU atat pentru campania electorala din 2000, cat si pentru folosul sau personal, de la doua mari firme de supermarket-uri, Carefour si Billa, interesate in eliminarea concurentei reprezentata de chioscurile care vindeau marfa foarte ieftin.
Alte afaceri care au reprezentat si mai reprezinta surse importante de castig pentru Primarul General sunt incredintarea lucrarilor de asfaltare exclusiv catorva firme apropiate lui TRAIAN BASESCU, inchirierea a 648 de WC-uri ecologice a caror intretinere costa 7 miliarde de lei lunar, autorizarea catorva zeci de firme de alimentatie publica sa-si desfasoare activitatea in parcurile Capitalei etc.
O alta operatiune care i-a adus un camision important lui TRAIAN BASESCU a fost afacerea Parcul Bordei-Satul Francez.
Complexul de vile a fost cunstruit la jumatatea anilor '90 pe un teren din Soseaua Nordului care ulterior a fost revendicat.
TRAIAN BASESCU i-a oferit proprietarului (Costel Constanda un apropiat al Vicepresedintelui PD Radu Berceanu), in schimbul terenului revendicat in suprafata de 19.000 de metrii patrati, 3,3 hectare de teren (Parcul Bordei), pe malul lacului Floreasca, in cartierul Primaverii, cea mai scumpa zona rezidentiala a capitalei. Cele 3,3 hectare de teren date in proprietate de TRAIAN BASESCU valoreaza la pretul pietei 33.000.000 de euro (1000 de euro metrul patrat), in conditiile in care terenul primit la schimb de Primaria Capitalei valoreaza numai 9.500.000 de euro, la pretul pietei (500 de euro metrul patrat).
TRAIAN BASESCU se afla in relatii apropiate cu controversatul om de afaceri Frank Timis caruia i-a promis sprijin in Proiectul Rosia Montana, inca din perioada in care era numarul doi in Guvernul Radu Vasile.
5.TRAIAN BASESCU VS. FLOTA
a) scurt istoric
- In 1990 intreaga flota maritima a Romaniei era grupata la IEFM NAVROM : Flota de Pescuit Oceanic la Tulcea , Flota de Pescuit Fluvial la Galati ;
- Flota maritima cuprindea 390 de nave, de la cargouri de 3000 de tdw pana la mineraliere de 165 000 tdw;
- Ca tonaj, flota avea in jur de 17 milioane tdw, ocupand locul 7 in lume (depasind flotele unor tari precum Franta si Germania); valoarea de piata a flotei era de 4-6 miliarde de dolari;
- C.L.C.: in terminologia maritima internationala reprezinta titulatura “capitan/commandant de cursa lunga”; in perioada 1975-1987 promotiile Sectiei Civile a Institutului Superior de Marina nu au mai facut fata la cresterea exploziva a numarului de nave;
- Se va apela fie la ofiteri de marina militara, fie la avansarea rapida a unor ofiteri tineri, eludand gradele pe care acestia trebuiau sa le obtina in prealabil;
- In aceste conditii ajunge Traian Basescu comandant de nava;
Atributiile comandantului:
- este singurul inarmat cu arme de foc la bordul navei;
- poate sa hotarasca in orice problema, fara a se consulta cu nimeni;
- poate oficia casatorii;
- poate aresta si incarcera;
- poate decide esuarea sau chiar scufundarea navei;
- La IEFM Navrom Constanta, dupa revenirea din cursa, fiecare comandant trebuia sa prezinte un raport de activitate (in afara Jurnalului de Bord), dupa care se intalnea cu ofiterii de Securitate care raspundeau de intreprinderi;
- Intrevederea nu era consemnata in scris, note scrise dand doar informatorii de la bordul navei;
a) Basescu a facut avere prin urmatoarele metode:
- achizitionarea de alimente in porturi straine, de calitate inferioara, pentru care platea preturi pentru calitate superioara (acest lucru se facea in colaborare cu agentul Navrom din portul respectiv – ship-shandler);
- tot in intelegere cu agentul, se aprovizionau cu cantitati de motorina si ulei mult mai mici, pentru care plateau preturi mai mari;
- o alta sursa de venituri ilicite era incarcarea devizelor la lucrarile de reparatii ale navelor romanesti din Marea Nordului, unde Basescu era reprezentant Navrom (ofiter acoperit). Basescu a fost in legatura cu colonelul Vasile Stanciu (acum seful Unitatii de Ofiteri Acoperiti din SRI); lista ce urmeaza a fi publicata, fiind planificata de serviciile NATO.
- Una dintre aceste manevre i-a fost fatala lui Basescu, care la sugestia Securitatii va fi retras in 1989 (ordin semnat de contraamiralul Anghelescu);
- Dupa unele marturii demne de crezare, in 1989, dupa sinuciderea g-l Milea, in biroul acestuia s-ar fi gasit o Nota prin care se solicita pentru ofiterul acoperit (gradul de capitan) MapN, Basescu Traian, aprobarea de trecere in structurile securitatii (actualul SIE),
- In februarie 1990, Nicolae Vacaroiu aproba vanzarea ca fier vechi a 26 de nave; durata de viata, general acceptata a unei nave este de 25 de ani;
- Dupa acest termen ea mai poate naviga daca indeplineste cerintele Registrului Naval;
- Lansata sub “pavilion de complezenta” (Panama, Liberia), nava vanduta initial ca fier vechi mai poate circula ani buni si aduce profituri substantiale;
- In 1991, fratele lui Traian Basescu, Mircea Basescu (tot CLC) pleaca in Japonia (port Yokohama) cu un mineralier de 165 000 tdw; de la Yokohama , Mircea Basescu trimite o telegrama anuntand ca nava s-a stricat si necesita reparatii capitale;
- Ministrul Traian Basescu aproba, reparatia costand 1 200 000 de dolari; justificarea banilor s-a facut cu acte dubioase, iar la revenirea in tara nava a intrat in alte “reparatii capitale”;
c) Contractele de bare-boat:
- alaturi de contractile PETRO-KLAV si ERMIS, contractele bare-boat, aprobate in perioada cat Basescu a fost secretar de Stat si Ministru (guvernele Roman si Stolojan), s-au dovedit un esec;
- NAVROM (respectiv cele trei companii rezultate din fragmentarea acestuia) pune la dispozitia unei persoane (fizice sau juridice) una sau mai multe nave;
- Persoana respectiva asigura managementul acestora (contracte de carausie marfa, plata echipajului, aprovizionarea cu combustibil); reparatiile se fac pe socoteala proprietarului, iar profitul se imparte in doua; in urma acestor contracte toate navele au fost pierdute;
- Metode au fost urmatoarele:
a. Reparatii fictive sau devize incarcate;
b. Managerii au indatorat navele (neplatind achizitiile);
c. Managerii, uzand de fals, au pus gaj navele (desi nu le apartineau) si au luat imprumuturi enorme de la banci;
- contractele de bare-boat, incepute de Traian Basescu si Calin Marinescu (secretar de Stat in perioada cat Basescu a fost ministru) au continuat si sub mandatele ministrilor Paul Teodoru si Aurel Novac;
- printre cei care s-au imbogatit din contractele de bare-boat se numara si Adolf Bidea si Gheorghe Bosanceanu.
- Calin Marinescu si Gheorghe Bosanceanu au fost comandanti de nave si apropiati ai lui Basescu;
d) Dosarul Flota:
- dosarul “Flota” instrumentat de PNA nu cerceteaza decat cazul a 16 nave Navrom; Petromin SA cuprindea Flota Strategica si a rezultat in urma divizarii Navrom; printer vasele strategice se numarau petrolierele si mineralierele;
- navele au fost ipotecate de Christiana Bank – Oslo (Norvegia), in favoarea societatii Torvald-Klavenes – Oslo, cu care Petromin formase o societate mixta (joint-venture), Petro-Klav;
- grupul Klavenes a incasat de la Christiana Bank (in contul celor 16 nave romanesti) circa 150 de milioane de dolari; neachitandu-si ratele, navele au fost vandute de banca;
- banca a dat doar 50% din valoarea navelor, prejudiciul adus statului roman fiind de peste 300 milioane de dolari (doar pentru 16 nave!);
- Basescu a fost acuzat de abuz in serviciu, fals intelectual, uz de fals, bancruta frauduloasa, spalare de bani, inselaciune si delapidare;
- Au mai fost acuzati Paul Teodoru, Radu Sarbu si Aurel Novac; s-au sesizat nereguli la toate cele trei companii: Romline, Navrom, Petromin;
- Basescu in calitate de subsecretar de Stat la Subsecretariatul pentru Navigatie Civila, a trimis o ordonanta catre Petre Roman prin care solicita acordarea sumei de 683 000 de dolari din fondul valutar al statului, pentru eliberarea remorcherului romanesc “Hercule”, arestat in Suez;
- Ulterior, compania Romline condusa de Gheorghe Serescu inchiriaza navele “Mangalia”, “Tutova” si “Tuzla” firmei americane King Shipping Management;
- Basescu aproba schimbarea pavilionului pentru care navele sa poata circula sub pavilion cipriot (incalca flagrant legea!);
- Partenerul american infiinteaza o firma in Cipru, la care inregistreaza cele trei nave inchiriate, desi nu avea nici o legatura cu societatea constanteana Romline;
- Basescu a fost acuzat de implicare in fraudarea cu 100,5 milioane de dolari a Petromin, prin intermediul firmei mixte “Minerva Shipping Company” cu sediul in Malta;
- Cota de participare a fost de 50% Petromin si 50% Ermis Maritime cu sediul in Liberia; contributia partii romane consta in 7 nave si a firmei straine in participare cu contravaloarea reparatiilor si retehnologizarii acestora;
- In calitate de ministru al Transporturilor, Basescu ii transmite primului ministru un memoriu de fundamentare pentru aprobarea prin Hotarare de Guvern a participarii Petromin la constituirea societatii mixte (care urma sa aiba profit de 16,2 milioane de dolari, din care 50% ar fi revenit partii romane);
- Navele au fost transferate in baza unor documente ilegale (nu au existat procese de predare primire a gestiunii; valoarea din actul de vanzare a unor nave a fost derizorie) si a avut drept consecinta pierderea profitului de peste 6 milioane de dolari; toate cele 7 nave au fost pierdute;
- In cazul Torvald Klavenes (debuteaza in 1990), grupul de firme norvegian face o vizita in portul Constanta; un an mai tarziu (1991), conducerea CNM Petromin ii inainteaza ministrului Traian Basescu un material din care reiesea starea tehnica proasta a navelor companiei;
- Solutia avansata era acordarea unui imprumut de 45 de milioane de dolari pentru retehnologizarea a 15 nave; finantarea urma sa fie oferita de grupul de firme Torvald Klavenes;
- La 14 mai 1991 s-a inregistrat contractul de societate mixta intre AS Klavenes Chartering Norvegia si Petromin, cu participarea in parti egale;
- In urma unei vizite la Oslo a lui Traian Basescu, in calitate de ministru, ia fiinta firma Petromin Overseas INC, inregistrata in Liberia; prin ordinul lui Basescu, in 1992, navele Carbunesti, Comanesti, Bobalna si Borzesti au fost trecute sub pavilion Liberian;
- Concernul norvegian era interesat de asigurarea intereselor sale in zona Golfului Arabiei, compania dezvoltand transport cargo in “Saadyat Free Zone – Abu Dhabi”;
- In zona Golfului Persic se joaca interese de rang mondial: “GIAT Industries”, grup industrial de armament din Franta dorea sa evite falimentul, Rusia cu santierele navale Baltiisky Zavod dorea sa se reintegreze in arena mondiala;
- Concernul norvegian a apelat la aparenta retehnologizare a flotei romanesti pentru a o vinde in alta parte; vanzarea navelor romanesti s-a facut pe sume derizorii: vrachierul Bals a devenit “Mounth Parnitha” (158 158 tdw, construit la Mangalia in 1982); a fost vandut unei firme grecesti pentru suma de 2 100 000 de dolari; nava Borzesti (64 854 tdw) a fost vanduta pentru 3 500 000 dolari;
- Prejudiciul in dosarul Flota este de 324 514 689 USD ( peste 11 miliarde de lei);
- Afacerea a fost condusa de Basescu prin asumarea ilegala a functiei de presedinte/director al societatii mixte Petroklav Inc. Bahamas (rezultata din asocierea CNM Petromin cu Torvald Klavenes);
- Basescu avea drept de dispozitie si operare in contul bancar al societatii mixte Petroklav, permitand alimentarea nejustificata a acestuia cu suma de 500 000 dolari din creditul Petromin Overseas Inc. Liberia, cu care nu se afla in nici o relatie comerciala;
- Suma a fost evidentiata in City Bank Londra, ca un transfer intern cu titlu de plata a unei prime de asigurare catre Petroklav Inc. Bahamas pentru nava Baicesti;
- Prima de asigurare era in realitate datorata de alta firma: Borom Shipping Londra; nava Baicesti a fost ipotecata in favoarea Christiana Bank Oslo, obtinandu-se un credit de 4 milioane de dolari; se pare ca banii au fost folositi astfel:
a. 3 250 000 $ virate companiei United Dutsch (care nu a existat niciodata);
b. 250 000 $ virati firmei de avocatura Sinclaire Roche & Temperley;
c. 500 000 $ in contul firmei Petroklav Inc. Bahamas, unde director era Basescu;
- au mai fost urmariti penal Marin Lupu si Helmut Bogdan, reprezentanti CNM Petromin la Oslo;
- alt actor important in afacerea Flota, neurmarit inca penal, la fel de abil in jongleri, este Serban Mihailescu, cainele “acoperit” (ofiter) al lui Tudor Postelnicu la paza cabinetului Constantin Dascalescu, care in toata perioada “scufundarii flotei” avea demnitati de reprezentare a FPS (deci a statului) si de care PNA si chiar presa nu face referire; personaje ca Petre Roman, Teodor Stolojan, Nicolae Vacaroiu sunt implicate direct in acest jaf asupra grelei mosteniri ceausiste “ce plutea pe apa”, in prezent fixata in conturi personale.
Publicat de OPRISTAINEN la 07:02

P.S. Unu, doi, unu, doi, faceţi toţi la fel ca noi: Citeşte şi copy-paste mai departe!

Alimănescu şi Mafiocraţia

2010-06-01T16:08:00.000-07:00

Am primit, din partea lui Robert Horvath, o parte dintr-un email mai lung, despre celebrul comisar Alimănescu.
Îl aveam deja, versiunea completă.
Circulă de câteva zile.
Cu poze, cu tot.
Inclusiv finalul, cu lichidarea lui Alimănescu de către ruşi, pentru că i-a executat pe ofiţerii sovietici care dăduseră o spargere (bijuterii) la Sinaia.
Palpitantă filă de istorie bucureşteană, şi nu numai, ecranizată, parţial şi partinic, de Titus Popovici şi de Sergiu Nicolaescu în suita de filme începută prin "Cu mâinile curate".
Mă gândeam să-l postez, încă mă gândesc.
Ceea ce mă face să ezit este convingerea mea că nu de justiţiari care să omoare, în competiţie directă cu bandiţii, avem nevoie acum, ci de o Justiţie adevărată.
Nu de Zorro, nu de Iancu Jianu, nu de Judex, nu de Batman.
Nu de Eliott Ness.
Nu de Alimănescu.
Nu.
Avem nevoie de judecători. De procurori. De poliţişti. Adevăraţi!
Care să nu împartă favoruri comandate, în contra-partidă cu beneficiile prin care sunt răsplătiţi.
Nu.
Să împartă dreptate. Să aplice Legea!
Avem nevoie de curtea cu juri, de judecătorul de instrucţie, de magistraţi. Punct.
Avem nevoie de Justiţie independentă.
Adevărată.
Nu de vorbe goale.
Avem nevoie de a treia putere în stat!
Nu de a treia mână a Puterii din Stat!
Un lider de sindicat a declarat astăzi că intervalul de timp scurs între depunerea unui dosar, prin care se încerca blocarea participării unor bugetari la greva generală, şi emitarea citaţiei către respectivii, a fost fix 20 de minute!
La o judecătorie din România!
Unde procesele durează ani în şir.
Nu mai spun că în dosar erau menţionate informaţii care fuseseră schimbate, exclusiv telefonic, între el, liderul, şi membri din sindicat, cu o zi înainte!
Ceva legat de vânzarea unor participaţii la un capital, dar nu asta e important.
Importantă este făcătura!
În cel mai pur stil mafiot.
Nu se deosebeşte cu nimic de o împuşcătură în ceafă. Rezultatul e acelaşi.
E doar o chestie de timp până să se ajungă acolo.
Ştim ce mânărie incredibilă s-a executat, din ordin, la Cluj, cu primarul din Baia Mare, Cristian Anghel.
Ştim cum s-au asmuţit bugetarii, angajaţi în instituţii ale Ministerului Public, asupra unor indivizi intraţi în conflict nu atât cu legea, cât, mai ales, cu preşedintele ţării.
Lista e lungă, arhicunoscută, n-o mai reiau.
Nici a instituţiilor, nici a indivizilor.
Am asistat la beţii în direct, urmate de arestări în direct, apoi de eliberări în direct.
La năşii în direct, la încuscriri în direct, la îmbârligări în direct.
De condamnări în direct încă n-am avut parte.
Poate de excuţii în direct!
Toate comandate telefonic. Vorba volant...
Oare?!
Când o să ni se prezinte trascriptul convorbirilor dintre şeful statului şi acoliţii săi, aflaţi în poziţii cheie, atât în fruntea celor mai importante instituţii ale statului, cât şi în fruntea reţelelor interlope, o să fie un şoc inimaginabil.
Pentru că o să ni se dezvăluie, în întregime, imaginea apocaliptică a ceea ce, deocamdată, nu putem decât bănui.
Prin deducţie, prin reconstituirea întregului plecând de la un detaliu (metoda Couvier), prin punerea laolaltă a micilor piese din puzzle-ul împrăştiat prin presă, prin net, prin bârfe...
Prin bunul simţ, până la urmă.
Dar, până atunci, continuăm să trăim într-o caricatură a Democraţiei, o tentativă de Mafiocraţie în care Preşedinţia, Guvernul şi Justiţia nu sunt puteri distincte, ci instrumente de tortură îndreptate contra cetăţeanului.
De o singură persoană: il cappo di tutti cappi.
Cu un singur scop: jaful!
Jefuirea banului public deopotrivă cu jefuirea banului privat, mai precis translatarea sumelor aflate în anumite conturi, publice sau private, în altele, de partid sau private.
Pentru conţinutul acestora din urmă urmând, evident, o încăierare feroce.
Între membrii familigliei.
Încăierare în care sunt folosite, normal, tot instrumentele de tortură ale aparatului de Partid şi de Stat.
Cine mişcă în front, e ca şi mort.
Nu împuşcat.
Întemniţat, fără prea multe fasoane.
Ca orice bandă de gangsteri care se respectă, şi bandiţii ăştia, cu gulere albe şi manşete violet, recurg la toate mijloacele clasice, cu succes verificat şi garantat, din Palermo până în Chicago: intimidare, şantaj, dezinformare, violenţă, încarcerare...
Crima este ultimul dintre ele.
Nu prin împuşcare.
Nu.
Doar nu întâmplător mor atâţia dintre ei de cancer...
Aşadar, asta e situaţia.
Despre asta vorbim.
Asta trăim.
Pe cine să împuşte Alimănescu, în cazul ăsta?!
După mineriade, aş fi zis pe Iliescu.
Pe urmă, pe Năstase.
Nici Constantinescu n-ar fi fost departe... Mă rog, mai mult pentru ce n-a făcut decât pentru ce-a făcut...
Acum e evident pe cine.
Dar nici măcar Alimănescu nu-i poate lichida pe toţi.
Mai ales că nu are de unde să ştie cine răsare din sângele celor ciuruiţi, ca mătrăguna din sperma spânzuraţilor.
Şi, până la urmă, şi pe el l-au ciuruit ruşii. Ăia bandiţi serioşi!
Aşa că de asta nu postez emailul. Cu Alimănescu.
Prefer să cred în renaşterea Justiţiei române!
Pentru început: Hai suspendare!

P.S. Am spus "tentativă de Mafiocraţie" pentru că, din fericire, nu trăim în Rusia.
Nici în America de Sud.
Nici în Africa.
Nici în Asia.
Trăim în Europa.
Facem parte din UE.
Avem trupe NATO în ţară.
Avem sindicate. Sau nu prea avem...
Şi mai avem ceva: Parlamentul!
Care pare să se trezească din pumni.
Care TREBUIE să se trezească din pumni!
A! Era să uit. Ştiam eu că mai e ceva...
Uite ce mai avem: pe noi, poporul!
We, the people!
Let's fuck the bastard! Now!

Ratatul în pielea goală

2010-05-28T02:15:00.000-07:00

Pe ce pune ăsta mâna, se usucă şi cade!

Se părea că e un soi de Superman mioritic, ajungea doar să vrea, şi gata, obţinea rapid.

În doi timpi şi trei mişcări.

A vrut şefia partidului Democrat, i-a arătat morcovul lui Petre Roman şi-a obţinut-o rapid.

A vrut primăria capitalei, i-a arătat ardeiul iute lui Sorin Oprescu şi-a obţinut-o rapid.

A vrut Preşedinţia României, i-a arătat mai întâi dosarul, lui Theodor Stolojan, apoi bileţelul, lui Adrian Năstase, la urmă fotografia, lui Mircea Geoană şi-a obţinut-o rapid.

Ce-i drept, de fiecare dată ne-a arătat şi nouă, alegătorilor, ceva, dar n-am prea observat: degetul!

Dar ce-a făcut, după ce-a obţinut ce-a vrut?

La partid şi-a adus pretorienii, cozile de topor din PNL şi din societateea aşa-zis civilă, pentru a-i asigura spatelele şi a-i păzi uşa. Plus gaşca care l-a propulsat, ştiu ei bine de ce. Plus curva.

La primăria capitalei şi-a adus consilierii, cu sprijinul populaţiei, ce-i drept, apoi şi-a adus asfaltangii, bordurarii şi parcangii. Cum arăta Bucureştiul şi cum se circula prin el în timpul madatului său nu cred că poate uita cineva.

La Cotroceni a început s-o ia în barbă, pumn după pumn.

A încercat să-şi umilească consilierii, au dat mai toţi bir cu fugiţii. Şi-a luat-o.

A încercat să-şi subordoneze PNL-ul. Şi-a a luat-o.

A încercat să-l îngenuncheze pe primul ministru, Călin Popescu Tăriceanu. Şi-a luat-o.

A încercat să-şi impună buldogul ca surogat la primăria capitalei. Şi-a luat-o.

A încercat să ascundă că a lovit un copil în public. Şi-a luat-o.

A încercat să-l menţină pe Boc prim minstru. Şi-a luat-o.

A încercat să-l impună pe Lucian Croitoru prim minstru. Şi-a luat-o.

A încercat să-l schimbe pe Mircea Geoană. Şi-a luat-o.

A încercat să distrugă Senatul. Şi-a luat-o.

A încercat să dea drumul exploatării de aur şi de uraniu de la Roşia Montană. Şi-a luat-o.

A încercat să-l decoreze pe generalul George Homoştean, încununarea luptei sale contra comuniştilor. Şi-a luat-o.

A încercat să-i păcălească pe ruşi şi pe americani cu traficul de arme. Şi-a luat-o.

A încercat să-i fenteze pe francezi, cu Rouen-ul. Şi-a luat-o.

Acum încearcă să jefuiască populaţia României. După ce ne-a lăsat fără flotă, încearcă să ne lase şi fără viaţă.

Ştiţi ceva?! Şi-o ia!

Aşa că nu înţeleg, pur şi simplu nu înţeleg de unde până unde s-a procopsit papagalul ăsta cu eticheta de Superman?!

Când el, nenorocitul, e doar un paralitic, aşa cum, din păcate pentru el şi pentru cinematografia americană, ajunse şi adevăratul Superman, regretatul Christopher Reeve.

Chiombu' a căzut de mult de pe cal şi zace neputincios, oricât de mult încearcă propaganda să ni-l înfăţişeze călare, cu sabia lui Caiac în mână.

Sau cu morcovul.

Sau cu ardeiul.

Sau cu dosarul.

Sau cu scrisoarea.

Sau cu biletul.

Sau cu fotografia.

De fapt, trebuie să ne amintim de un singur lucru pe care l-a ţinut în mână şi l-a arătat, cu infinită neruşinare, poporului român: BIBLIA!

Şi ce-a jurat în momentul acela!

Parodia asta de Putin e complet impotent!

Regele e gol puşcă!

Let's fuck the bastard, now!

Publicaţi postare

Putinizarea României, în linie dreaptă!

2010-05-25T07:41:00.000-07:00

PUTINIZAREA ROMÂNIEI!

Preiau şi eu bomba zilei. No comment. Except this:

LET'S FUCK THE FUCKING BASTARD! NOW!!!!!

ULTIMA ORĂ: STATUL ROMÂN A FOST DESFIINȚAT! EXPLOZIV-NEWS ÎI ACUZĂ PE BĂSESCU ȘI COLDEA DE ÎNALTĂ TRĂDARE!

AZI DIMINEAȚĂ, LA ORA 8.00, SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAȚII A FOST DISTRUS DIN TEMELII. URMEAZĂ S.I.E!

Azi dimineață, la ora 8.00, toți ofițerii SRI, atât din structura centrală, cât și din teritoriu, au fost convocați de urgență la sedii– chiar și cei care se aflau în concediu – printr-un Ordin semnat NU de către George Cristian Maior, directorul SRI, ci de către adjunctul acestuia, generalul de carton Florian COLDEA. Toți șefii unităților SRI din țară au primit încă de sâmbătă, ora 10.00, o Circulară de la centru, prin care, sub pretextul stării de urgență, li se cerea să își convoace subalternii. Ajunși azi-dimineață la serviciu, aceștia aveau să constate cu stupoare că sunt, începând din acel moment, PENSIONARI. Astfel, nu mai puțin de 500 de ofițeri superiori ai Serviciului Român de Informații, sub presiune și amenințări că, dacă nu semnează, vor fi dați afară PE LOC și li se vor întocmi dosare penale pentru te miri ce, au semnat cererile de pensionare. Iar acest lucru nu s-a făcut sub imperativitatea crizei. Deja 27 de cadre ale Serviciului, cu grade de maior și colonel, s-au adresat redacției noastre pe parcursul acestei zile, solicitând să fie înscriși în Grupul de Investigații Speciale privind Securitatea și Siguranța României, inițiat de Exploziv-News și ofițerul SIE – sub pseudonim -Tim Ronin. Ei ne-au relatat că „epurarea” inițiată de Coldea se face fără acceptul lui George Maior și că doar trei segmente – însă cele mai importante (cunoscătorii își vor da seama de gravitatea fără precedent a situației!) – au fost distruse azi:
1. Direcția de apărare a Constituției,
2. Direcția anticorupție,
3. Direcția informații clasificate.
N-a trecut nici măcar o lună de la publicarea, în Exploziv-News, a articolului intitulat „COLDEA, LICHEAUA CARE A DISTRUS SERVICIILE SECRETE ALE ROMÂNIEI” (și asta după ce, într-o altă anchetă, „CINE SALVEAZA SRI SI SIE DE GHEARA SERVICIULUI SECRET BRITANIC?”, atrăgeam atenția asupra faptului că Băsescu a numit, însărcinat cu restructurarea SRI și SIE, un… agent al serviciului de spionaj englez) – nota redacției: ambele le puteți citi pe ecranul flash de sus – și ceea ce am anticipat s-a și întâmplat! La douăzeci de ani de la dizolvarea, de către trădătorul Iliescu, a Securității Statului, trădătorul Băsescu calcă în picioare România, Siguranța și Integritatea ei, în folosul propriu!

Sursa:
Simona FICA

Mafiocraţia: Putin, chiombu' & Co.

2010-05-23T16:59:00.000-07:00

Pe CNN, jurnalistul Fareed Zakaria a făcut o serie de interviuri pe subiectul: Este Rusia un partener de încredere?

Iată rezumatul unuia dintre ele.

William Browder, un investitor american, a avut o afacere de 4,5 miliarde $ în Rusia.

Într-o bună zi, prin 2004, i s-a interzis accesul în ţară. A aflat asta pe aeroportul din Moscova, din care nu a mai fost lăsat să iasă, fiind nevoit să ia prima cursă înapoi, în State.

Bineînţeles, şi-a repatriat urgent toţi banii din conturi, a închis birourile şi a rechemat salariaţii.

La timp, pentru că în sediile firmelor sale au năvălit poliţiştii ruşi care au confiscat tot ce-au mai găsit, mai ales hârtii şi ştampile.

În scurt timp, firma lui a avut un nou proprietar, o persoană condamnată, aflată în detenţie.

Fiscul a dat în judecată firma, care a fost găsită bună de plată, 1 miliard dolari, şi declarată falită.

Ca urmare, proprietarul, ăla din puşcărie, a făcut o cerere către stat, de returnare a nu-ş ce taxe şi impozite, TVA, în fine, nişte bani.

Într-o singură zi, cererea a fost aprobată şi banii viraţi în noul cont al firmei. 230 de milioane de dolari! Într-o zi!

Proprietarul de drept, Bill Browder, a angajat un avocat, expert în fraude financiare: Serghei Magnitsky.

Omul a descoperit repede şmenul şi a făcut o plângere penală, la procurorul şef, nominalizând trei poliţişti ca autori ai excrocheriei prin care statul rus era fraudat cu 230 milioane $.

Imediat, cei trei poliţişti identificaţi de avocat s-au prezentat la el acasă şi l-au arestat, sub o învinuire fabricată.

În puşcărie, l-au aruncat într-o celulă cu 8 deţinuţi şi 4 paturi. Latrina era o gaură în podea, care refula tot timpul.

I-au spus că nu scapă decât dacă-şi retrage plângerea penală. Magnitsky a refuzat.

Au început să-l plimbe din celulă în celulă, din puşcărie în puşcărie, torturându-l neîncetat. I-au confiscat toate obiectele personale, inclusiv fierbătorul electric, folosit pentru purificarea apei de băut, nepotabilă şi infectată.

Magnitsky s-a îmbolnăvit. I-au spus că, dacă renunţă, o să fie judecat pentru vina aia imaginară şi o să ia o pedeapsă minimă. Avocatul a refuzat.

L-au transferat la o puşcărie de maximă securitate, unde nu exista asistenţă medicală de specialitate.

Starea i s-a agravat, nu mai putea sta nici culcat, nici în picioare. Avea dureri cumplite, continue. Colegii de celulă băteau neîncetat în uşă după ajutor.

După 11 luni de detenţie, cu 8 zile înainte de termenul la care ar fi trebuit fie eliberat, fie judecat, avocatul Serghei Magnitsky a murit.

Avea 36 de ani, era căsătorit, cu doi copii. Specialitatea lui era frauda fiscală.

Concluzia altui invitat în studio a fost că Putin, venit la putere cu promisiunea că va face dreptate într-o Rusie devastată de scandaluri de corupţie şi nu numai, a schimbat oligarhii lui Ielţin cu proprii săi oligarhi, devotaţi şi cotizanţi. Cazul cel mai elocvent fiind multimiliardarul Khodorovsky, aruncat în puşcărie pe post de sperietoare pentru ceilalţi îmbogăţiţi peste noapte. Se spune că, uitându-te la numărul de miliarde pe care-l deţine un oligarh, poţi aprecia cât de apropiat este el de Kremlin. De Putin, de fapt.

Ceea ce, nu-i aşa, pare a fi şi cazul mafiocraţei impusă de chiombul de la Cotroceni!

Aşa că nu e cazul să mai staţi pe gânduri:

Let’s fuck the baastard! Now!

Cât încă n-am ajuns aici:

http://www.youtube.com/watch?v=ok6ljV-WfRw&feature=player_embedded

Bill Browder, Serghei Magnitisky şi puşcăria

Muzica şi revoluţia. Post factum.

2010-05-22T09:16:00.000-07:00

Asta e.
Oricât nu-mi place mie rap-ul, ce să fac, trebuie să recunosc: Sunt acolo!
Adică în prima linie! A frontului. Aruncă grenade de mână, necontenit.
Vezi pe scena mitingului, vezi postarea lui Marius Mina ş.a.
Bravo lor!
Eu eram obişnuit ca purtătorii de mesaj anti-establishment să fie folk-iştii şi rock-erii, dar se vede treaba că şi ei au îmbătrinit, nu doar eu...
Se pare că ultimul purtător de drapel cu plete (nu drapelul, purtătorul!) a fost Valeriu Sterian. Vali...
R.I.P.
Acum, asta e!
Let's fuck the bastard anyway we can!
The fuckin' bastard!
Nu postez cântecele revoluţiei anti-chiomb din două motive:
1. Nu ştiu cum s-o fac.
2. Nu sunt chiar ceea ce mi-ar place mie să ascult.
Dar nu contează ce simt eu.
Ce spun ei, da, contează!
Bravo, măi băieţi!
Aştept, încă, provincia...
Ştiţi voi care... Cine... Ce...
Despre mitingul cu pricina, doar atât:
A fost exact ce trebuia. Oamenii s-au simţit solidari, uniţi şi hotărâţi.
Au plecat acasă cu sentimentul că victoria le aparţine.
Pregătiţi de luptă. Umăr lângă umăr. Toţi, împreună.
Nu am nici o îndoială că asta a fost starea de sprit generală.
Şi eu am plecat cu acelaşi sentiment. Care nu m-a părăsit, încă. Victoria ne aparţine!
Cum am mai spus, au fost aproape toţi. de la vlădică până la opincă. Sigur, prin vlădică nu-l înţeleg pe chiombul schizo-paranoic.
Înţeleg poporul. We, the people!
Toţi cetăţenii României! Toţi!

Şi a fost ziua întâia! We did fuck the bastard! Let's keep it rolling!

2010-05-19T10:45:00.000-07:00

Nu pot face cronica mitingului "FUCK THE BASTARD!" acum, am o prioritate.

Şi anume, cum fac să vă arăt cele 300 de poze de numa-numa pe care le-am făcut!

Aştept indicaţii preţioase.

Până atunci, câteva monstre:

Băieţii, aurul şi uraniul

2010-05-17T10:29:00.000-07:00

Încă un email despre care nu ştiu ce să cred. Parcă l-am mai citit pe net, dar nu ştiu unde.

Nu ştiu de unde provine, nu ştiu de când, nu ştiu dacă mai interesează pe cineva, pe foamea asta, ştiu doar atât: ceva e foarte putred în România!

Şi nu e nici solul, nici subsolul.

E chioru'!

" BERCEANU ŞI VIDEANU VOR SĂ LEGALIZEZE CONTRABANDA CU SUBSTANŢE
RADIOACTIVE. AURUL DE LA ROŞIA MONTANĂ ESTE PRAF ÎN OCHI.
Motivul pentru care Berceanu şi Videanu au făcut deja jocurile Gold Corporation şi ale lui Mark Rich la Roşia Montană (şi pentru care Radu Berceanu a primit, ca de obicei, o sumă impresionantă de euro, drept şpagă) ne-a fost recent dezvăluit de o echipă de ofiţeri activi din SRI, care atrag atenţia asupra faptului că miza NU este aurul. „La Roşia Montană sunt sute de mii de tone de URANIU pur". De 20 de ani, minereul radioactiv este traficat de aici, în cantităţi mici, iar zbaterea celor doi ministeriabili pentru ca GC să pună gheara pe
zăcămintele de la Roşia Montană ar avea ca punct final legalizarea contrabandei cu uraniu, sub umbrela exploatării aurului.
Menţionăm că în anii 2008-2009 mai mulţi membrii ai grupării teroriste Farc din Columbia – arestaţi de către autorităţile SUA – au declarat că au cumpărat, din exploatarea de la Roşia Montană, prin interpuşi (în fapt
o reţea de traficanţi controlată, aşa cum afirmă Serviciile Secrete române, de către Radu Berceanu), o mare cantitate de uraniu pur.
Din verificările efectuate în legătură cu zăcămîntul de uraniu din zona staţiunii Roşia Montană, judeţul Alba, au rezultat următoarele aspecte de interes operativ:
1. Calitatea zăcămîntului era deosebită, aceasta fiind considerată resursa cu cea mai mare concentraţie de uraniu din lume. Statul român, prin Minvest S.A. (societate controlată, de asemenea, de către Berceanu), a concesionat, în 1997, firmei canadiene Gabriel Resources Ltd. terenul pe care urmează să fie amplasată viitoarea exploatare de aur şi argint de la Roşia Montană, contra sumei de 3 milioane de dolari. Concesionarea a fost făcută în urma unui studiu efectuat de canadieni, care, după ce au scanat zona prin satelit şi cu sonde moderne, au făcut următoarea afirmaţie: "Undeva, chiar sub casele oamenilor, zace o comoară compusă din vreo 300 tone de uraniu".
În "subsolul" afacerii cu firma canadiană, transformată între timp în Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), la capitolul secret este inserată o prevedere, din care rezultă că tot ce se va găsi vreodată în cursul exploatării în afară de aur - respectiv uraniu, stronţiu, cycloniu, roşianidiu, metale ce nu sunt în tabloul lui Mendeleev - se va regăsi în proprietatea RMGC-ului.
2. Pînă în prezent, nimeni nu a descris corect tipul zăcămîntului aurifer de la Roşia Montană şi acest lucru este foarte important pentru a înţelege ceea ce se pune la cale: zăcămîntul de la RM poate fi descris, în esenţă, ca un zăcămînt dispers cu grad scăzut de mineralizare, combinat cu eflorescenţe de tip filon, cu concentraţie
mare de minereu, aceste filoane fiind dezvoltate pe distanţe mari şi care mai au o caracteristică - în zonele de contact încrucişate, având concentraţii imense de minereu, aşa-numitele vâltori conţin de la 20 la 400 kg metal, cu peste 60 % aur. Aşadar, zăcămîntul de la RM conţine 500 tone de aur dispers, dar, probabil, de 7-8 ori mai mult aur în filoane şi vâltori.
Concluzie: exploatarea nu necesită mină tip carieră, ea se poate face tradiţional, în galerie. Faptul că se insistă
pe o metodă distructivă arată că se urmăreşte epuizarea totală a zăcămîntului şi aceasta pare a fi o comandă politică, probabil externă.
O altă caracteristică a zăcământului este stratificarea geologică: sub stratul aurifer se află o prelungire geologică a zonei Băiţa, cu conţinut de substanţe radioactive, neexploatabilă economic, dar cu mare risc pentru mediu. La o ploaie torenţială, uraniul poate fi purtat sute de km, iar oraşe precum Turda şi Arad ar avea sursele de apă contaminate radioactiv. Ceea ce se pregăteşte la RM seamănă izbitor cu jaful din anii '50 de la Băiţa Plai, cînd zăcământul cu cea mai mare concentraţie de uraniu din lume a luat drumul Moscovei. Toate acestea sunt cunoscute de către Adrian Videanu şi Radu Berceanu, din acest motiv ei încercînd să urgenteze exploatarea intensivă a uriaşului zăcământ” – iată ce se arată într-un fragment al unui raport al SRI referitor la tema uraniului de la Roşia Montană.
NOTA REDACTIEI: Radu Berceanu, după ce a provocat daune uriaşe economiei naţionale, este, asadar, pregătit să fure şi aurul şi argintul de la Roşia Montană şi să legalizeze traficul cu cantităţi uriaşe de uraniu. Conform surselor noastre, compania canadiană Gold Corporation, prin intermediul lui Radu Berceanu, a negociat, la începutul acestei veri, emiterea dreptului de exploatare a zăcămintelelor aurifere ale României şi înţelegerea a „costat” 100 de milioane de euro. Circa 80% din valoarea banilor a fost livrată deja în anumite conturi secrete în străinătate, aparţinînd lui Adriean Videanu şi Radu Berceanu. Ar mai fi de livrat ultima tranşă, avîndu-l ca beneficiar tot pe ministrul Transporturilor. Înţelegerea a stabilit şi o rentă viageră pentru Berceanu, în cuantum de 1% anual din profitul adus de exploatare. Un procent cu o valoare substanţială, avînd în vedere posibilităţile afacerii, care urmăreşte extragerea şi prelucrarea a 800 de tone de aur şi circa 2.000 de tone de argint.
După înţelegere, Gold Corporation a început o amplă campanie de imagine, care prezintă avantajele exploatării zăcămintelor preţioase din zona Roşia Montană. Clipurile publicitare, a căror difuzare e plătită cu bani grei în toată mass-media, au scopul de a pregăti opinia publică pentru acceptarea deciziei de exploatare, fără a menţiona, bineînţeles, dezavantajele metodei de exploatare propuse de canadieni, cum ar fi otrăvirea terenului şi a râurilor din zonă cu compuşii chimici derivaţi din exploatarea zăcămintelor printr-un proces
tehnologic pe bază de cianuri.
Acum, greii Gold Corporation se tem de faptul că Berceanu va fi inlăturat din PDL (ceea ce devine tot mai evident!), iar ei vor rămîne cu praful de pe tobă şi banii cheltuiţi.
În aceste condiţii , îi forţează puternic mîna acestuia spre a-şi onora promisiunea pentru care a fost recompensat în avans. Din informaţiile noastre, Radu Berceanu, artizanul înţelegerii, dă din colţ în colţ, neştiind cum să procedeze. Promisa Hotărîre de Guvern, prin care el ar fi trebuit să le deschidă uşa celor de la Gold Corporation, nu poate fi emisă de guvernul Boc, cel din urmă refuzand presiunile lui Bercovici.
Returnarea banilor nu este o soluţie, pentru că afaceriştii canadieni ameninţă că vor face publică povestea în cazul în care Berceanu nu onorează promisiunea."

O fi, n-o fi?!
Eu zic că da!

Churchill, şobolanii şi turnesolul

2010-05-15T16:10:00.000-07:00

De când preş.-ul a declarat război ţării, încercând să-mi temperez nerăbdarea de-a mă alătura mobilizării generale care mi se pare că nu se mai dă odată, mă tot gândesc la ceea ce-a spus Churchill despre conflictul dintre o dictatură şi o democraţie.
Zicea cam aşa, în cuvintele mele:
O dictatură acţionează pe baza deciziilor unei singure persoane, mai rapid, mai impetuoas şi mai eficient în prima fază a războiului, lăsând impresia că victoria este ca şi câştigată.
O democraţie acţionează pe baza consensului, se mobilizează mai greu, are nevoie de mai mult timp ca să-şi stabilească stategiile, pare dezorientată şi ineficientă în prima fază a războiului, lăsând impresia că este deja înfrântă.
Însă, odată realizată punerea de acord a puterilor decizionale democratice, organizarea se perfecţionează, strategiile se clarifică şi se concretizează în tactici eficiente, angrenajul se pune încet, dar sigur, în mişcare.
Cetăţenii au un rol fundamental în ambele tabere, suportul popular fiind esenţial pentru buna funcţionare a maşinăriei guvernamentale, la vreme de război mult mai evident decât în timp de pace.
Evident, solidaritatea dintre oamenii liberi, informaţi şi comunicativi dintr-o democraţie, nu se poate compara cu solidaritatea dintre oamenii terorizaţi, cenzuraţi şi izolaţi dintr-o dictatură.
Aşa se face că, până la urmă, inevitabil, democraţia învinge.
Indiferent cât de greu îşi face încălzirea pentru război, victoria finală îi aparţine.
Asta mă mai linişteşte, oarecum.
Dar şi mai mult mă linişteşte atitudine şobolanilor.
Înainte să părăsească corabia pe cale să neufragieze, ei sunt cuprinşi de o frenezie neobişnuită, acţionând cu totul altfel decât o fac în condiţii normale.
Din ceea ce vede, şobolanii puterii se comportă contradictoriu: unii se cred struţi şi-şi bagă capul în nisip, alţii se cred câini turbaţi şi încearcă să muşte tot ce trece prin raza lor de acţiune (am trecut şi eu pe lângă unul, noroc că sunt vaccinat!), iar unii, cu instinctele mai dezvoltate, se cred păsări şi încep deja să-şi ia zborul, sau cel puţin încearcă.
Mare agitaţie, mare confuzie, mare derută.
Tot Churchill, sau, mă rog, alt englez arogant, zicea că uniformele britanicilor sunt roşii ca să nu le vadă inamicul sângele din rănile căpătate pe front, în vreme ce uniformele francezilor sunt maro.
Dacă şobolanii ar purta uniforme, e clar ce culoare ar avea!
De altfel, hârtia de turnesol şi-a pierdut de multişor culoarea iniţială şi a virat dramatic din orange în maro.
Ceea ce înseamnă că reacţia e cam terminată.
E cazul să golim eprubeta.
Şi s-o luăm de la cap.
Cu experimentul.
Poate facem unul mai reuşit...
Nu poate.
Sigur!

P.S. Aşa arată propaganda în două democraţii, comparativ cu propaganda în două dictaturi.
Recunoaşteţi personajele?
Omul providenţial, cel cu sabia şi cel cu coasa, părintele iubitor şi iubit de copii, în particular de unul, Mesia care flutură drapelul eliberării, neînfricatul incoruptibil care ne apără de mogulii din presă, de hoţii care jefuiesc poporul, de lupii în blană de oaie, de comuniştii în braţele cărora ne aruncă Democraţia perfidă?!
Salvatorul naţiei?!
Cât priveşte mesajele celelalte, no comment.
Doar atât: We can do it!

Ultima şpagă, primului corupt!

2010-05-13T02:47:00.000-07:00

Primesc, în format emailat, următorul text. I-am adus unele mici corecturi şi vi-l prezint:

"PROGRAMUL ULTIMA SPAGĂ
Moţiunea de cenzură a cetăţeanului român:
Articol unic: Se reduce cu 25% sărăcia prin reducerea 100% a guvernului actual
Programul "Ultima Şpagă" este o manifestare a cetăţenilor liberi, prin care îşi exprimă dezaprobarea faţă de incompetenţa, corupţia şi cinismul guvernului Boc-Udrea, condus de premierul Traian Basescu.
Prin această acţiune le oferim guvernanţilor ultima şpagă şi îi poftim să ne părăsească.

AJUNGE!

Îi invităm pe toţi cetăţenii liberi ai ţării acesteia ca VINERI 28 MAI 2010 ora 18.00 să depună o monedă de 10 bani pe trotuarul din faţa cladirii Guvernului României şi a Prefecturilor judeţene. Haideţi să le dăm ultima şpagă şi apoi să ne lase in pace!
NE-AM SĂTURAT:
- să suferim noi ca să prospere ei;
- să fim întărâtaţi unii împotriva celorlalţi, cultivându-ni-se ura, într-o ţară cu o religie a iubirii;
- să închidem ochii la incompetenţa, corupţia şi dezgustul guvernului faţă de propriul popor;
- să ne vedem părinţii, bunicii şi prietenii plângând în faţa alimentarelor;
- să vedem profesori, medici, funcţionari publici tânjind în faţa galantarelor din supermarket;
- să fim stropiţi de limuzinele scumpe ale unor analfabeţi ale caror unice "calităţi" sunt lipsa de cultură şi de educaţie precum şi apropierea de banul public
Rugăm pe toţi cei care împărtăşesc aceste credinţe să se alăture demersului nostru.
Sunt invitate să ni se alature: mass-media, partidele politice, organizaţiile civice şi sindicale.
E timpul ca acest guvern să plece împreună cu primul sau ministru de la Cotroceni.
E deja ceasul al doisprezecelea.
Mămăliga nu mai trebuie să explodeze înca o dată."

Mda. La mişto nu ne-ntrece nimeni!
Totuşi, nu-i rău, ca idee.
Dar, ca să nu fie încă o fracţie la piciorul de lemn, sau, mai exact, un plasture pe ochiul chiomb al puterii, i-ar trebui câteva amendamente:
1. Şpaga să fie depusă la reşedinţa şpăgarului şef, adică la Cotroceni.
2. Să fie organizat şi un flagrant, adică fiecare mituitor să aducă şi o piatră, cu care să-l pocnească pe mituit în clipa în care se apleacă să ridice şpaga. Pe principiul pescarului amator:
"C-un simplu ceas şi-un făcăleţ la peşti le vin de hac.
Iau ceasul şi-l aşez pe mal, când peştii vor veni
să vadă cât e ora-n cap cu băţu-i voi pocni!"
3. Să fie organizate gărzi de protecţie, care să apere şpaga de năvala flămânzilor acestei lumi abocaliptice în care trăim.
Abocaliptică e un fel de-a spune, de fapt e o lume abăsecoliptică!
Lista rămâne deschisă.
Poate, poate, reuşim. Ştiţi ce.
Să Fuck the bastard!

P.S. Un amendament de ultima oră:
Să le oferim şpaga în valută.
Super forte.
În moneda statului Botswana.
Cine ştie, pricepe!

Şi naţiile se-mpuşcă, nu-i aşa?!

2010-05-11T11:41:00.000-07:00

După un schimb de opinii cu Lucia de Maramu, m-am gândit că subiectul merită dezvoltat.
Aşadar, ce face o naţiune să existe?!
O naţiune modernă?!
Teritoriul, limba, economia, istoria? O.K.!
Coerenţa culturală, adică valorile morale comune, să zicem Decalogul? O.K.!
Simbolurile a căror semnificaţie este înţeleasă şi împărtăşită de majoritatea cetăţenilor, cum ar fi drapelul, stema, personalităţi istorice, din indiferent ce domeniu, de la politică la artă? O.K.!
Toate astea o caracterizează. O identifică. O etichetează.
Dar ce-o face să ticăie?!
Greu de înţeles...
După mine, ceea ce-o face să trăiască este coeziune socială, născută dintr-o conştiinţă de grup şi bazată pe instinctul de supravieţuire.
Eu, unul, am simţit această teribilă coeziune socială în zilele Revoluţiei.
Niciodată n-o să pot uita sentimentul ăla de solidaritate, de înfrăţire spontană, de fericire absolută care mă cuprindea la vederea unor necunoscuţi pe care, nu ştiu de ce, îmi venea să-i îmbrăţişez şi să-i urmez, oriunde s-ar fi dus.
Sentimentul ăla care nu m-a lăsat să stau în casă nici o secundă, mai precis m-a determinat să-mi petrec, pentru prima oară în viaţă, zilele Crăciunului, şi nu numai, departe de casă.
În Televiziune Română, ca să fiu exact.
Şi să-mi petrec nopţile pe o canapea sub care, la curăţenia pe care am făcut-o înainte de plecare, am găsit o grenadă defensivă în stare de funcţionare.
Pe care, în treacăt fie spus, n-am luat-o acasă, ca amintire, decât de frica gărzilor de puştani cu bandere tricolore pe frunte, care percheziţionau trecătorii la fiecare intersecţie mai importantă în căutare de terorişti. Atât eram de dement!
Dar ce bine mi-ar fi prins acum! Just jocking, if any of you, bastards, read this!
În fine, să revin.
Deci coeziunea socială, rezonanţa între indivizii care vibrează la aceeaşi lungime de undă, menţine naţia în viaţă.
Nu societatea civilă, nu sindicatele, nu patronatul, nu televiziunile sau mass-media, nu partidele politice, nu biserica, nu armata, nu guvernul, nu parlamentul, nici una dintre instituţiile mai mult sau mai puţin oficiale.
Sigur că, într-o situaţie normală, fiecare dintre acestea contribuie la coerenţa, la echilibrul şi la progresul societăţii.
Într-o societate bolnavă, dimpotrivă. Sunt factori de dezagregare.
Totuşi, ceea ce într-adevăr face societatea să apuce şi ziua de mâine este capacitatea fiecărui individ care o compune de-a se lupta pentru supravieţuire. Pentru propria lui supravieţuire.
De-a şti care îi sunt drepturile, deşi fiecare om simte, intuitiv, ce-i face să trăiască şi ce-l face să moară, deci n-are nevoie de prea multă educaţie cetăţenească pentru asta, şi de-a nu lăsa pe nimeni să i le calce în picioare.
De-a fi gata de orice pentru a-şi apăra valorile esenţiale, vitale, începând cu proprietatea, cu familia, cu libertatea, cu viaţa, în ultimă instanţă.
Cu cât sunt mai mulţi indivizi conştienţi de pragul peste care nu pot lăsa pe nimeni să treacă, indiferent că intrusul provine din afara ţării sau din interiorul ei (cel mai adesea din interior, evident!) cu atât mai mari sunt şansele ca naţia să supravieţuiască.
De altfel, pe asta se bazează şi mecanismul de cucerire a puterii. În orice "Manual al dictatorului amator", el are trei paşi:
1. Creează sentimentul de conştiinţă colectivă, adică de apartenenţă a cât mai multor indivizi la un grup.
Trib, hoardă, gintă, popor, naţiune.
Sat, comună, oraş, ţară, continent.
Cu cât colectivitatea e mai mare, cu atât şansele de-a avea o putere mărită cresc.
2. Creează sentimentul de frică colectivă, izvorâtă din întruchiparea unui periculos duşman colectiv, care poate pune în pericol însăşi existenţa comunităţii.
Nu contează cine e. Important e să-l faci credibil.
Pot fi alte neamuri (evreii, ungurii, turcii, arabii, ruşii etc), alţi competitori pentru putere (mogulii, liberalii, socialiştii, naţionaliştii. comuniştii etc) sau chiar adversari invizibili, eventual inexistenţi (vezi teoriile conspiraţiei).
Chiar vecinul din capul satului poate fi folosit cu succes, mai ales dacă are mai multe vaci. Important este să fie perceput ca ăla care-i va lua lui, individului, tot. Inclusiv liberatea şi viaţa.
Cu cât iluzia pericolului e mai puternică, cu cât pericolul pare mai iminent şi mai mortal, cu atât şansele de-a cuceri puterea cresc.
3. Creează sentimentul că doar tu poţi ucide balaurul, că doar tu eşti Mesia, că doar tu deţii sabia dreptăţii şi balanţa justiţiei imanente. Că doar tu deţii Scutul, Lancea şi Forţa!
Cu cât masele sunt mai disperate, mai fanatizate, mai viscerale, cu atât şansele de-a cuceri puterea absolută cresc.
Cu cât individul îşi pierde identitatea şi încrederea în el şi deleagă misiunea propriei apărări altcuiva, cu atât şansele de a-l anihila sunt mai mari.
Democraţia nu este imună la asemenea atacuri.
Dimpotrivă, se chiar bazează pe ele. Sigur că încearcă să le îngrădească, fixând regulile jocului excusiv pe terenul luptei pentru conducerea economică, dar dictatorii nu joacă fair-play!
Dictachiorii cu atât mai puţin!
În lupta asta continuă se vede vitalitatea unei naţiuni.
Câtă vreme indivizii care o compun au instinctele intacte, conştiinţa comunităţii trează şi reţeaua inter-relaţională în stare de funcţionare, adică sunt conştienţi că doar de ei depinde ceea ce li se întâmplă, naţiunea poate supravieţui.
În clipa în care instinctele li se tocesc, conştiinţa comunităţii adoarme şi reţeaua inter-relaţională se blocheză, în clipa în care individul începe să se uite aiurea pentru ajutor, să aştepte "cavaleria", trimisă evantual de instituţiile statului, de televiziuni, de mass-media în general, de corpurile sociale (sindicate, oraganizaţii patronale, organizaţii civice etc.), de biserică, de armată, de UE, de NATO sau mai ştiu eu de cine, inclusiv de Dumnezeu, din clipa aceea şansele naţiei de supravieţuire scad vertiginos.
Înseamnă că e bolnavă. E şchioapă, dacă nu mai grav, adică în metastază.
Ori ceea ce urmează nu e greu de imaginat. Se ştie.
Şi naţiile se împuşcă, nu-i aşa?!

Lighioiul s-a pronunţat. Să vină perşii!

2010-05-07T02:19:00.000-07:00

Citesc, ascult, văd şi nu încetez să mă uluiesc:
Chiombul e devenit liderul dreptei în România!
PNL nu mai are decât şansa contopirii rapide cu organizaţia teroristă care-a cotropit ţara, altfel dispare!
De ieri a început reforma statului!
Holly shit!
Ce-are sula (a cizmarului, nu a preşedintelui, care n-o are!) cu prefectura?!
Care lider?! Al cărei Drepte?! Poate a lui, aia cu care a semnat împrumutul de 20 mld euro de la FMI pentru băncile străine şi, mai nou, condamnările la moarte. Aia cu care l-a pocnit pe copilul ăla, la Ploieşti. Aia pe care ne-o tot flutură ameninţător în faţă, din spatele ecranelor de protecţie TV, după ce face ce face cu ea în baie!
Numai un idiot poate crede, şi numai un mercenar poate afirma, că mutilarea veniturilor milioanelor de bugetari, de-a valma: profesori, medici, militari, poliţişti, magistraţi, funcţionari publici, artişti etc, de agricultori, de pensionari şi de şomeri, deci a vieţilor unei jumătăţi din populaţia ţării, considerând familiile, are vreo legătură cu dreapta!
Unde sunt măsurile de relansare a economiei, unde este reducerea fiscalităţii, cu prioritate a groparului IMM-urilor, forfetarul, unde este prelevanţa finanţării iniţiativelor private, unde, ca să n-o mai lungesc, este vreuna din măsurile explicite de ieşire din criză cuprinse în programul lui Varujan?!
Sau el n-o fi de dreapta, de dreapta e doar hingherul naţiei?!
Care a depăşit de mult paradigma dreaptei şi stângii, a depăşit-o şi cea a dictaturii, a intrat, schizofrenic şi paranoic, în paradigma apocalipsei.
Prin asumarea întruchipării anticristului.
Fără dubii!
Jegurile alea din corul propagandiştilor, au depăşit, la rândul lor, stadiul de penibil, l-au depăşit cu brio şi pe cel de penal, atingând nivelul următor, mai precis cel inferior, ultimul cerc infernal, cel al leghiunilor!
Al celor care, după descrierea lui Dante, fac goarnele să răsune cu ajutorul aerului eliminat, nu expirat. Prin orificiile inferioare, nu prin cele superioare, conform nivelului despre care vorbeam. Ăla de jos.
Începând cu gornistul regimentului, acum al leghiunii, Cristoiu, continuând, după enumerarea lui Lilick, cu trupeţii Culcer, Hurezeanu, Lazaroiu, Voinescu, la care i-aş adăuga pe "labe nr. 1" Moraru, pe tembelistul poporului, Diaconescu, pe cei încadraţi în leghiunea internă, EVZ şi R.L., în leghiunea străină, cea a cianuriştilor de la Bruxelles şi terminând cu piticul... pionul otrăvit, Boc.
Dacă nici ăsta nu este începutul Armaghedonului, în varianta lui limitată, mioritică, atunci care e?!
Fiara s-a pronunţat. A numărat, a cântărit, a împărţit. A tăiat, adică. În carne vie.
Rândul lui a trecut. Acum e rândul nostru.
Chiorul nu vede cum, pe zidurile celor două palate, cel din Cotroceni şi cel din piaţa Victorie, apar litere de sânge.
Cuvinte. Propriile lui cuvinte.
Şi, chiar dacă le-ar vedea, tot nu le-ar înţelege.
Cum nici Nabucodonosor nu le-a înţeles, când le-a văzut pe zidurile Babilonului. Nu le-a înţeles decât atunci când a fost prea târziu. Când perşii intrau în sala tronului.
E scris. Şi va rămâne scris, până la sfârşit:
Mane, tekel, fares!
E vremea perşilor!
E vremea!

Sau, ca să priceapă tot românu' : Fuck the bastard(s)!

Taxele şi pielea

2010-05-05T16:06:00.000-07:00

Întotdeauna m-am gândit că taxele şi impozitele sunt un fel de jupuire, mai mult sau mai puţin delicată, a naţiunii, în numele Statului mai mult sau mai puţin protector.
Protector cu cetăţeanul, în sensul asigurării libertăţilor cetăţeneşti, adică liberal.
Cu cât este mai protector, sau liberal, statul, cu atât cantitatea de celule epidermice recoltată de la cetăţean este mai redusă, în cazurile fericite ea confundundu-se, aproape, cu pierderile naturale, prin descuamare, bugetul alimentându-se din surse alternative, oferite de dezvoltarea economică.
Cu cât este mai opresiv statul, cantitatea de celule recoltată devine mai semnificativă, epiderma având serioase probleme de refacere, deoarece ajunge, cu timpul, sursa fundamentală de alimentare a bugetului.
În cazul idioţilor care conduc statul român, mi-e teamă că nu mai este vorba de epidermă, raşcheta ajungând deja la dermă, ceea ce înseamnă că procesul a luat-o pe-o pantă ireversibilă.
În curând, guvernanţii noştri ("ai noştri" prin forţa împrejurărilor, că oricum nu-i mai revendică nimeni), vor conduce spre culmile capitalismului o populaţie (că de popor nu mai poate fi vorba) de jupuiţi 100%, cu şanse minuscule să apuce ziua aia luminoasă, Ziua Victoriei Societăţii Capitaliste Multilateral Dezvoltate asupra Cetăţenilor.
Sigur că nici ei nu vor mai avea peste cine să guverneze, dar asta este ultima grijă care să-i preocupe.
Ceea ce-i preocupă, în afara şmenurilor cu banii publici, este, primordial, reducerea cetăţeanului la unicul statut de contribuabil, belirea lui efectivă, sistematică şi accelerată nu doar de bani, prin taxe şi impozite aberante, dar, mai ales, de libertăţile fundamentale.
Cum ar fi: dreptul la muncă, dreptul la asociere, dreptul la libera iniţiativă ş.a.
Mortul ăla ambulant, "dragă Stolo", creierul bolnav din portbagajul rablei condusă de Pionierul Utecist, nu visează decât impozite şi taxe, taxe şi impozite, tot mai numeroase, tot mai mari, tot mai cuprinzătoare.
Nu poate nici dormi, nici mânca, nici respira de grija evazioniştilor, a indivizilor care se fofilează de la impozitare, a belirii fiecărui cetăţean, cum spuneam.
Pentru el nu există decît două soluţii pentru ieşirea din aşa-zisa criză (indusă tot de ei, dar asta e o altă postare): lărgirea bazei de impozitare şi dublarea valorii sumelor încasate la fiecare şase luni.
Nu-i vorbă, şi FMI-ul îi încurajează în acţiunea asta hingherească, din nevoia de-aş recupera banii împrumutaţi şi din imposibilitateea de a-i da cu capul de birouri pe cretini şi de a-i obliga să aplice o politică economică sănătoasă.
Concepţia acestor vârcolaci înfometaţi de bancnote este că populaţia este compusă din infractori, cărora trebuie să li interzică orice posibilitate de-a produce vreun venit, pe temeiul că este obţinut pe căi ilegale, evazioniste şi ilicite.
Aşadar, orice măsură care blochează circuitul banilor în natură, în societate, în economie, este salutară.
Întreprinzătorii sunt nişte şobolani care trebuie stârpiţi, a spus-o, cu mândrie patriotică, piticul imbecil, ceea ce a şi reuşit cu vreo 400.000 dintre ei, dacă nu cu mai mulţi.
Este aceeaşi concepţie ceauşistă care urmărea, cu înverşunare, orice dolar fluturat de vreun inconştient în spaţiul public (sau privat, nu conta) pentru a-l confisca.
De altfel, rigor mortis ăsta de Stolojan n-a ezitat să blocheze toate conturile, în valută, din băncile româneşti, personale sau nu, atunci când i s-a năzărit şi a avut puterea s-o facă.
Tot de ceauşism pur ţine şi spaima mutanţilor din cele două palate, Cotroceni şi Victoriei, de-a lăsa societatea să se dezvolte pe baza pieţei libere şi a liberei concurenţe.
Aidoma ciuruitului, care, îngrozit de roadele spectaculoase ale NEP-ului românesc, inspirat din "Noua Politică Economică" leninistă a anilor '20, aşa zisa perioada a "mandatarilor", a ordonat "la loc comanda", denunţându-i public pe agenţii capitalismului mascaţi în mici comersanţi, tot aşa şi chiombu' cu ai lui nu obosesc să demaşte intreprinzătorii de mai mult sau mai puţin succes, în fapt pe toţi, cu excepţia cotizanţilor de partid, ai propriului partid, eventual singurul.
Ce contează că activitatea economică e muribundă, că toţi "deratizaţii" au intrat, de nevoie, în subsolul economiei, că încasările de TVA se prăbuşesc direct proporţional cu diminuarea puterii de cumpărare a cetăţeanului, că restanţele la rambursarea creditelor luate de cetăţeni de la bănci s-au triplat?!
Ce contează că societăţile intrate în faliment nu mai plătesc CAS-uri, impozite pe salarii, pe profit, forfetare, precum şi alte facturi pe care le plăteau pe vremea când erau în activitate?!
Ce contează că statul este nevoit acum să plătească el ajutoare de şomaj foştilor contribuabili, de trei ori mai numeroase decât înainte (cât de curând impozabile şi ele)?!
Ce contează că fluxul banilor circulanţi în economia vizibilă s-a redus drastic, reducându-se, evident tot drastic, şi contribuţiile la bugetul de stat?!
Nemaivorbind că marii evazionişti tot bine merci sunt, că marii datornici la stat o duc tot la fel de bine, că bugetele serviciilor "ochiul şi urechea" s-au dilatat incredibil, că şefii de compartimente din ministere, clientelă politică, prin definiţie incompetentă, nu iau mai puţin de 3000 euro pe lună, ei nefiind decât un mizilic pe lângă cei de la vârful piramidei trofice din administraţie!
Nimic nu mai contează.
Doar jupuirea. Belirea.
Când se uită prin termopanele fumurii din birourile lor, necrofagii din guvern pot vedea în piaţa Victoriei, grupuri indivizi decorticaţi, cu sângele şiroind în urmă, umplând gropile din asfalt, umblând bezmetici printre mormanele de corpuri muribunde ce zac la fiecare pas.
O imagine care-i umple de satisfacţie.
Ciuruiţii, deratizaţii, evazioniştii, corupţii, corupătorii, toţi aceşti duşmani ai poporului aduşi la zi, ca să nu zic updataţi, aşadar "ai românilor", au fost demascaţi cu succes!
Nu chiar toţi, pardon. Doar ăia recalcitranţi, ăia care mai ţipă după Democraţie...
Printre care mă număr şi eu.
Şi voi, cei cu care mă întâlnesc clandestin prin colţurile blogosferei.
Aşa că ţip, alături de toţi cei care mai au puterea s-o facă:
Daţi-ne taxele înapoi! Şi pielea!
Măcar o porţiune din ea!
Aia!
P.S. Nici în cele mai negre previziuni nu mi-aş fi închipuit că, în mai puţin de 48 de ore, viziunea mea suprarealistă asupra societăţii româneşti s-ar putea transforma într-o realitate apocaliptică.
Ei bine, s-a petrecut!
Cangea hingherului chiomb a străpuns nu numai derma, epiderma şi stratul adipos subcutanat, de-acum zmulge hălci întregi din muşchi, rupându-i cu totul din inserţiile osoase.
Eu mă gândeam doar la taxe şi la impozite, şi prevesteam o impozitare a ajutorului de şomaj. Ce naiv!
Taxarea şi impozitarea se vădesc a fi o nimica toată, comparativ cu cei -25% din salarii, - 15 din pensii şi -15% din... exact, din ajutorul de şomaj!
Plus majorările inevitabile la TVA şi cota unică.
În curând, doar scheletele vor mai bântui prin România.
Q.E.D.
Aşa că trebuie, chiar nu se mai poate!
Let's fuck the bastard(s)! Now!

Oscarurile pentru români

2010-05-02T08:39:00.000-07:00

E duminică, am primit mai multe emailuri...
Ăsta mi s-a părut haios.
Nu-i aşa?!
Deşi monştrii ăia albaştri sunt prea rânjiţi, după gustul meu...
Probabil pentru că, nu ştiu cum naiba au făcut, dar au reuşit să schimbe rezultatul votului, ăla real, ăla care n-a premiat Avatar-ul, ci The Hurt Locker, dacă nu mă-nşel!
Aşa că rămân la părerea mea.
Da, tot aia: Fuck the bastard!

Guvenul emanat de Parlamentul Liber de Partide.

2010-04-28T14:56:00.000-07:00

Degeaba am cerut eu piua, Matilda nu s-a lăsat cu leapşa ei.
Nefiind nici pe cocoţate, nici pe ouate, ci pe listate, asta e!
Deci.
În urma primelor alegeri libere de partide şi a constituirii noului Parlament Popular al Independenţilor, prima emanţie a noii puteri a fost un guvern suficient de competent pentru a putea aplica orice program de guvernare i se emailează de la Preşedinţie, indiferent la ce oră din zi sau din noapte.
Votul a fost prin exclamaţie colectivă, la unison, confirmată prin repetare, respectiv: Hugh! Hugh! Hugh!
Cum lista celor 300 de nume grele mi-ar fi încărcat excesiv ficatul, pe care prefer să-l păstrez în formă pentru alte încercări, mai lichide, mă restrâng la lista scurtă, a executivului, adică a executanţilor. Naţiunii.
Aşadar, emanaţia:
Fâââssss!
1. Prim Ministru: Mihai Ghimpu, actual PM al Republicii Moldova, pentru că:
- Se realizează o nouă formă de stat prin revenirea a ceea ce-a mai rămas din Basarabia la patria mumă, recte o nouă Constituţie şi un nou mandat pentru binefăcătorul românilor de dincoace şi dincolo de Prut, actualul şi viitorul etern preşedinte al republicii.
- Se realizează joncţiunea dintre NATO şi Armata a 14-a ex-sovietică din Transnistria, baionetă lângă baionetă, tanc lângă tanc şi focos lângă focos, spre liniştirea definitivă a popoarelor noastre, prietene şi vecine.
- Se realizează bazinul electoral asigurător pentru victoria în alegerile preşedinţiale pentru noul mandat 10 ani, prin entuziasmul şi recunoştinţa noilor membri introduşi peste noapte în UE. Cine se supără, îi tăiem nasul!
2. Ministerul Constituantei, post reînfiinţat: Sever Voinescu Cotoi, pentru că:
- Se realizează continuitatea muncii neîntrerupte de adaptare a Constituţiei la cerinţele realităţii din capul Preşedintelui, mereu în schimbare, conform nevoilor societăţii, ale poporului, ale lui adică.
- Se realizează stabilitatea managementului competent, bazat pe viziunea modernă asupra adevăratei democraţii, viziune a cărei justeţe a fost dovedită cu brio prin trecerea de la etapa democraţiei corupte a partidelor la cea a democraţiei pure a indivizilor aleşi direct de popor, pe baza realizărilor personale dovedite în prealabil. Sau în lighean, dacă prealabilul lipseşte temporar din comerţul intern, atins de criza mondială.
3. Ministerul Administraţiei, Internelor şi Justiţiei, nou comasat: Bercea Mondialu'.
- Se realizează unificarea administrativă a ţiganilor cu rromii, asigurându-se astfel o cerinţă imperioasă a Uniunii Europe. Apoi se trece la integrarea românilor şi a celorlalte naţionalităţi conlocuitoare, altele decât cea maghiară. Minoritatea maghiară va fi exceptată de la integrare, pentru a putea asigura stabilitatea şi continuitatea alternaţei la guvernare, în calitate de
partener minoritar, etern, loial şi devotat.
- Se realizează unificarea hoţilor cu vardiştii şi cu judecătorii, printr-o viziune holistă asupra întregului proces infracţional, de la iniţiere până la muşamalizare, economisindu-se timp, bani şi resurse.
- Se realizează un prim pas pentru crearea unei noi împărţiri administrative a ţării, prin recunoaşterea rolului comunităţilor locale nomade în procesul de integrare europeană.
3. Ministerul Transporturilor: Mircea Băsescu.
- Se realizează eficienticizarea transportului strategic al armamentului de contrabandă, al deşeurilor toxice şi al materialelor radioactive, atât pe teritoriul naţional cât şi în afara graniţelor ţării.
- Se realizeză, înainte de termen, planul de auto-sabotare a reţelei rutiere şi feroviare de pe întreg teritoriul, pentru a împiedica folosirea infrastructurii naţionale în scopul depistării transporturilor speciale de ţigări şi de alte materiale necesare dezvoltării economiei originale de piaţă, principalul vector al finanţării campaniilor electorale şi nu numai.
- Se tranşează, odată pentru totdeauna, situaţia flotei comerciale româneşti, exonerându-se de orice răspundere persoanele acuzate pe nedrept şi închizându-se astfel gura detractorilor pentru totdeauna.
- Se realizează unitatea de bază a conducerii colective, respectiv celula de bază a societăţii, famiglia. Prin relaţia frate-frate.
4. Ministerul de Externe: Prinţul (adevărat) Paul de Lambrino de Grecia şi de România.
- Se realizează influenţarea cercurilor anti-monarhiste şi pro-revoluţionare din Europa, sprijinindu-se astfel eliberarea statelor subjugate încă capetelor încoronate şi pregătirea trecerii acestora la modelul românesc de societate cu Democraţie Directă şi Veşnică.
- Se realizează legătura cu marea performantă a atragerii de fonduri europene şi de la FMI, Grecia, în vederea schimbului de experienţă necesar îmbunătăţirii performanţelor României în recuperarea decalajului care ne separă, încă, de înaltul standard al vecinilor şi prietenilor din sudul Balcanilor. Împreună, vom izbândi depăşirea oricărui record în materie de împrumut extern!
- Se realizează consolidarea unităţii de bază a conducerii colective, respectiv celula de bază a societăţii, famiglia. Prin relaţia naş-fin.
5. Ministerul Tineretului, reînfiinţat: Emiluţ Boculeţ, fost Emil Boc.
- Se realizează asigurarea noii generaţii de utecişti... asta, pedelişti, asigurându-se de astăzi organele vitale de mâine. Adică membrele.
- Se realizează implementarea în conştiinţa tinerei generaţii a viziunii boculiste, realistă şi luminoasă, asupra viitorului, de la viitorii guvernanţi aşteptându-se scoaterea ţării din impas prin realizarea noilor tancuri zburătoare cu propulsie electrică, a înlocuirii tehnologiei de producere a energiei, pe bază de petrol, cărbune, gaze sau atomi, învechite şi poluante, cu cea modernă, a morilor de vânt etc.
6. Ministerul Învăţământului şi Culturii, nou comasat: Elena Syda, fostă Băsescu.
- Se realizează eliberarea viitoarelor generaţii de elevi de constrângerile învechite, impuse prin normele rigide şi depăşite ale limbii române, prin încurajarea creativităţii, a originalităţii şi a personalităţii fiecărui viitor potenţial candidat la un loc în Parlamentul Liber al Poporului. O exprimare liberă face un popor liber!
- Se realizează fuziune între etnografie şi botanică, educându-se noua generaţie cu ajutorul plantelor populare, totul pentru popor şi reţeaua populară de distribuţie. O plantă la timpul ei face cât 10 FMI!
- Se realizează garanţia unui popor învăţat şi culturalizat simultan, prin finalizarea reformei Învăţământului şi a Culturii totodată şi-n acelaşi timp, definitiv şi irevocabil. De la fiecare după posibilităţile proprii de exprimare, fiecăruia după părinţi.
- Se realizează consolidarea unitatăţii de bază a conducerii colective, respectiv celula de bază a societăţii, famiglia. Prin relaţia fiică-tată, dar nu numai.
7. Ministerul Agriculturii: Teo Trandafir.
- Se realizează asigurarea florii, cei doi grădinari fiind disponibilizaţi, din cauza salariilor nesimţite.
- Se realizează trecerea de la etapa cultivării terenului agricol la etapa superioară a cultivării poporului, prin televiziunile selectate şi altoite cu atenţie, după criteriile productivităţii de manele şi a absenţei spinilor. A celor îndreptaţi împotriva puterii legitime şi eterne.
8. Ministerul Comerţului şi Apărării, nou comasat: Antonie Solomon
- Se realizează reabilitarea unui membru uşor nedreptăţit al Partidului celor care nu cuvântă, nu murmură şi nu există.
- Se asigură transparenţa tranzacţiilor ce privesc dotarea forţelor armatei naţionale, achitarea TVA-ului la buget şi a parandărătului la consilierii preşedinţiali... asta, intermediari... asta, de specialitate!
- Se asigură planul la exportul de poeţi, de moşieri, de chiaburi şi de burghezi peste Dunăre, eventual în ea.
9. Ministerul Muncii, Sănătăţii şi Familiei: Elena Udrea, fostă Cocoş.
- Se realizează coordonarea perfectă între munca şi sănătatea noilor categorii profesionale recunoscute pe piaţa muncii, respectiv prostituatele, codoşii, distribuitorii de droguri, recuperatorii, protectorii de cartier.
- Se realizează unificarea pensiilor cu salariile, într-un raport just de 1/4, pentru toate categoriile de cetăţeni, fără nici o discriminare de sex, orientare sexuală, naţionalitate, profesie sau grad. De la fiecare după puteri, fiecăruia după buget.
- Se realizează implementarea modelului de familie modernă, eliberată de prejudecăţi, de contracte şi de răspunderi împovărătoare. De la fiecare după libidou, fiecăruia după copii din flori.
- Se realizează identitatea naţională şi unificarea neamului, toţi urmaşii lui Traian purtându-i de acum înainte numele, fără excepţie.
- Se realizează consolidarea unitatăţii de bază a conducerii colective, respectiv celula de bază a societăţii, famiglia. Prin relaţia amant-amantă-soţ, dar nu numai.
10. Ministrul Sportului, Revoluţiei şi Propagandei, nou înfiinţat: Traian Ungureanu
- Se realizează cea mai eficientă cale de propagandă a noii Democraţii Populare Uninoninale, întrucât cel mai bun ambasador al unei naţii e sportivii.
- Se realizează eficientizarea luptei cu relicvele opoziţiei comunisto-legionaro-fascisto-naziste, prin organizarea batalioanelor regulate de apărare a cuceririlor poporului, formate din sportivi profesionişti, pe specialităţi şi pe cicluri olimpice.
- Se consolidează baza revoluţionară a Partidului, prin unificarea tuturor veteranilor desprinşi din organizaţiile revoluţionare şi comasaţi în unicul Front Revoluţionar Central, cu sediul în imobilul istoric din Timişoara, neretrocedat primăriei, cea care, în mod abuziv, pretinde plata impozitului pe clădire şi a cheltuielilor de întreţinere. Noi de-aicea nu plecăm, chiar dacă ne tăiaţi gazul, electricitatea şi apa! Viva la Revolution!
- Se asigură combaterea propagandei duşmănoase, direct de la vârf, prin apeluri ministeriale la ieşire în stradă cu ocazia fiecărei tentative de organizare a opoziţei aflată, oricum, în afara legii.
- Se asigură legitimitatea originii nobile a adevăraţilor români, ca fiind cu toţii urmaşii lui Traian. Preşedintele, nu împăratul.
11. Ministerul Finanţelor publice şi Private: Theodor Stolojan
- Se realizează triplarea bugetului de stat, prin taxarea fiecărui potenţial evazionist şi multiplicarea amenzilor în funcţie de cuantumul necesar pe moment.
- Se realizează lărgirea bazei de impozitare la toţi cetăţenii, indiferent de vârstă, sex sau ocupaţie, incluzându-se alocaţiile pentru copii şi pensiile, indiferent de nivel.
- Se realizează stabilizarea macro-economică prin îngheţarea completă a economiei şi supravegherea strictă a circulaţiei monetare în societate. Orice leuţ aduce un bănuţ!
- Se realizează consolidarea unităţii de bază a conducerii colective, respectiv celula de bază a societăţii, famiglia, aplicându-se principiul: De la fiecare, indiferent de venituri, fiecăruia după famiglie!

Celelalte ministere se desfiinţează temporar, urmând a fi reînfiinţate în funcţie de necesităţi şi de posibilităţile oferite de FMI.

Tânărul Coposu

2010-04-26T07:05:00.000-07:00

Crin Antonescu.
El mi se pare tânărul Indiana Jones. Tânăr, evident, în comparaţie cu bătrânul Indiana Jones, pe numele lui românesc Corneliu Coposu.
Nici un compromis cu duşmanul!
Niciodată în pat cu el!
Niciodată la cheremul lui, după cum îi dictează bunul său plac!
Fuck the bastard!
Asta e atitudinea, asta e maniera, asta e calea!
Oricât de atotputernic s-ar visa satrapul cuibărit prin fraudă la Cotroceni, mai devreme sau mai târziu cancerul anti-democratic, al cărei sursă radioactivă dovedită cu acte, cu propriile acte, este el, noul Hitler mioritic, va fi extirpat şi metastaza societăţii româneşti vindecată.
Dar, pentru asta, este nevoie de atitudine. Intransigentă.
De coloană vertebrală.
De caracter.
De încredere absolută în Democraţie, în Adevăr şi în Dreptate.
De un om care să fie convins că fără ele nu se poate. Şi care să le şi aplice, ca principii de viaţă şi de acţiune.
De Indiana Jones.
Cu neo-comuniştii nu se poate nici trata, nici încheia înţelegeri, ăsta a fost principiul prin care Corneliu Coposu a intrat în conştiinţa noastră ca noua speranţă de mai bine în epoca de piatră a democraţiei româneşti post-comuniste, şi, după dispariţia sa, moştenirea lui părea pierdută.
Din fericire, se vede că nu este aşa.
Un tânăr arheolog a dezgropat, până la urmă, arca pierdută şi a readus la lumină preţiosul ei conţinut. Chivotul legilor fundamentale. Nu ştiu dacă formează un decalog, ştiu doar că formează baza principială a societăţii în care aş vrea să trăiesc.
Cu neo-dictatorii, de orice extracţie ar fi ei, NU! Niciodată! Nicăieri! Nicicum!
Dimpotrivă, şo pe ei! Tot timpul!
Aşa că, da, fiecare smetie pe care tânărul Indiana Jones i-o aplică uzurpatorului în moalele capului contribuie la agravarea panicii acestuia, fiecare şfichi de bici aplicat în plină figură îl alungă în străfundurile vizuinii cotroceniste, fiecare dos de labă aplicat peste botul deja deformat de pareza avansată îi înmoaie genunchii complet, starea lui de şubrezire, aflată într-un stadiu înaintat de evoluţie, nemaiavând nevoie decât de un ultim brânci pentru prăbuşirea totală. Şi izbăvitoare!
Să uităm nicicând de unde s-a împuţit peştele, şi să nu facem greşeala să începem curăţatul lui de la coadă!
Totul pentru front!
Totul pentru victorie!
Fuck the bastard!
Go, Crin, go!
We'll follow!

Tancurile, de ce nu zboară?!

2010-04-21T06:15:00.000-07:00

Utecist să-ţi dea mămica?
Nu, nu, nu, mămică, NU!!!
Tancurile, cum se descurcă?!
Boala asta e grea, incurabilă şi ireversibilă. Utecism cronic, în fază terminală.
Să vorbeşti de lucruri ca şi cum ar fi vorba de oameni, să-ţi iei angajamentul, în faţa guvernului, că totul se rezolvă, că planul la avioane zburătoare va fi depăşit cât de curând şi că intenţia de sabotaj a capitalismului occidental va fi înăbuşită în faşă, sunt simptome clinice mai mult decât evidente.
Nemaivorbind de raportările mincinoase din Parlament, de "legile mai mult decât perfecte", de "totul e bine şi la vară cald", "de naţie, dormi liniştită, guvernul veghează neîncetat la bunăstarea ta", de "moştenirea dezastruoasă ne-a luat şi faţa de masă"!
Dacă ar fi vorba de Bulă, aş râde. Fiind vorba de prim-ministrul României, îmi vine să urlu!
Sigur că, atunci cînd preşedintele însuşi declară nonşalant, în faţa lacheilor din guvern şi-n faţa camerelor TV, că o instituţie superioară a statului, respectiv Curtea Constituţională a României, serveşte interesele infractorilor, producându-le bucurii prin dezamorsarea jucăriei preşedinţiale botezate ANI, şi că trebuie luate măsuri urgente pentru a repune lucrurile în starea de (ne)constituţionalite adoptată, prin aclamaţii, la curtea Cotrocenilor, probabil prin desfiinţarea CCR şi încarcerarea vinovaţilor prestabiliţi la aceeaşi curte, parcă nici să urli nu-ţi mai vine.
Îţi vine să mori.
Până la urmă, se pare că tanchiştii se descurcă, de bine, de rău, prin deşerturile africane, or fi citit memoriile lui Rommel despre Afrikacorps sau ale lui Montgomery despre Tobruk sau El Alemein, cine ştie.
Şi piloţii se pare că-şi reiau zborurile.
Cu noi, însă, cum rămâne?
România cum se descurcă?!
Că românii ştiu, se vede, se descurcă ei cumva.
Asta însă nu rezolvă nimic. Situaţia ţării rămâne teribil de încurcată.
Şi aşa va fi, până la apariţia unui Alexandru.
Pentru că, devine din ce în ce mai clar, nodul ăsta gordian nu poate fi desfăcut decât printr-o singură metodă. Cu sabia!
A propos, tancurile alea cum naiba se descurcă?! Ne spune şi nouă cineva?!

Sufletul, agent electoral?!

2010-04-20T00:50:00.000-07:00

Văd, pe "Un blog cu atitudine", că cele două cumetre, contracandidate în colegiul 19, folosesc cu nonşalanţă acelaşi tip de lozincă electorală, în care centrul de interes se învârte în jurul noţiunii de "suflet".
Nici nu ştiu ce să spun...
Pe de o parte, mă bucur că a reapărut noţiunea de "suflet" în spaţiu public, măcar în limbajul, dacă nu în conştiinţa politicienilor.
Care politicieni... este perfect adevărat că nu există, cel puţin în cele două cazuri. Poate de asta a şi apărut, de fapt...
Pe de altă parte, mi-e teamă ca nu cumva această noţiune, oarecum sacră, să nu cadă în derizoriu, fiind folosită ca slogan electoral, adică vorbe goale aruncate pe toate gardurile.
Ca să nu spun mărgăritare... În fine, no harm ment.
Am mai spus-o, în perioada interbelică acest cuvânt era folosit foarte frecvent, dar nu în discursuri găunoase, ci în acţiuni concrete, una dintre ele fiind sprijinirea a ceea ce se considera "hrana sufletului", respectiv Cultura.
Asta din pricină că ei, oamenii aceia minunaţi şi maşinăriile lor politice, erau convinşi de existenţa lui. A sufletului. Şi de importanţa care trebuie să i se acorde, ca parte fundamentală a fiinţei umane.
Conceptul despre educaţie, despre formarea individului şi a naţiei era: "Mens sana în corpore sano, cu sufletul curat!".
Ceea ce tare mult aş vrea să văd şi la actualii conducătorii de naţie....
Care, de exemplu, se lăudau cu dotarea şcolilor din ţară cu peste 400 de săli de sport, dar cu nici măcar a unei singure săli de spectacole...
Să sperăm că, odată trecută această campanie stupidă şi cenuşie, pe nisipul, să nu-i spun deşertul, plajei politice va rămâne măcar această perlă... Sufletul...

Şi totuşi, revin acasă!

2010-04-16T14:36:00.000-07:00

Nu prea ştiam ce subiect să abordez. Citind postarea Matildei, mi-a venit o idee.
În ţara asta infestată de politică şi manelizată de televiziuni, cu o economie cutremurată, printre ruinele căreia guveranţii se grăbesc să jefuiască ce-a mai rămas din vistieria cu vitrina ţăndări şi să se care rapid, înainte ca norul de cenuşă vulcanică să închidă toate aeroporturile continentului, în care cetăţenii se pregătesc, la rândul lor, pentru un exod în masă, fiecare cu hârbul lui încărcat cu boarfe, precum năpăstuiţii sorţii din America anilor marii crize, plecaţi în marea bejanie din California să culeagă fructele mâniei, în ţara asta unde tot ce mai speră omul este să li se alăture marilor infractori ajunşi în sânul unor societăţi prospere, departe de ţară, departe de tot ce înseamnă România anului 2010, departe de propriul trecut, departe de năpraznicul prezent şi, mai ales, cât mai departe de oribilul viitor, în ţara asta atât de lipsită de speranţă, are loc un miracolul repetabil al revenirii rândunelelor.
În fiecare an cu o precizie elveţiană, fix în dimineaţa de 15 aprilie, mă trezeşte ciripitul absolut inconfundabil al cercetaşilor, al temerarilor, al răzbătătorilor din primul val de rândunici, care îşi revarsă asupra lumii, aproape non-stop, bucuria de-a fi, de-a reveni, de-a se regăsi, iar şi iar şi iar, acasă!
Întotdeauna mi s-a părut că primăvara nu poate fi deplină fără ele, fără strigătul lor de triumf, fără exemplul lor de statornicie, de temeritate, de victorie finală a vieţii asupra vicisitudinilor care ne pot, temporar, întunecă perspectiva şi ascunde orizontul.
După ce-au stăbătut mii de kilometri, unele peste jumătate de Africă, toate peste Mediterană şi peste Italia sau Balcani, rândunicile îşi cântă bucuria de-a ne regăsi acolo unde ne-au lăsat, şi, uneori aproape fără răgaz, reîncep construcţia cuiburilor, unele noi, altele aflate în paragină din cauza iernii.
Ce infuzie de energie, de vitalitate, de poftă de-a trăi...
Parcă nu mai pare totul chiar aşa de jalnic, de sumbru, de tragic...
Dacă nişte fiinţe atât de mărunte pot reînvia acest miracol ciclic al vieţii, de ce noi, oamenii, fiinţe superioare şi hărăzite de Dumnezeu, n-am putea-o face?!
Mai ales că noi ştim ceva ce ele, rândunelele, doar intuiesc. Doar ne-a fost spus:
Voi fiţi, dar, desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.

OK, am făcut-o şi p'asta!

2010-04-14T13:38:00.000-07:00

Nu prea ştiu ce-a ieşit, mai e de lucru la el, dar, după câteva ghionturi în coaste, ca să nu zic şuturi în altă parte a corpului, am făcut-o şi p'asta!
Am blog.
Ce fac cu el?!
Asta o să văd mâine...
Adică de mâine încolo.
Deocamdată, îl lansez pe orbita inter-spaţiului.
Şi mă retrag.
În vârful picioareleor...